Trasaturile, Formele și Rolul Impozitelor Indirecte în Formarea Resurselor Financiare Publice

CAPITOLUL 1 FORMELE IMPOZITELOR INDIRECTE ȘI TRĂSĂTURILE ACESTORA

1.1 Trăsăturile distinctive ale impozitelor indirecte

Principala sursă de venituri a statului o constituie atât impozitele directe cât și impozitele indirecte. Apariția și evoluția impozitelor indirecte evidențiază anumite tendințe, legate fie de posibilitățile de satisfacere a nevoilor de resurse financiare ale statului, fie de preocupările pentru îmbunătățirea sistemelor de impozite, în raport cu mutațiile survenite în mediul social-economic.

Impozitele indirecte sunt stabilite de stat pentru vânzările de mărfuri dar și pentru prestările de servicii, la care se adaugă anumite cote de impozitare pentru prețurile mărfurilor cât și pentru tarifele aplicate serviciilor. De aici apare caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum.

Având în vedere practicarea cotelor de impozitare, acestea nu se deosebesc în funcție de venitul sau situația materială a consumatorilor, așadar ele sunt suportate de toți consumatorii.

Cei mai afectați în această situație, sunt cei care au venituri mici, deoarece impozitele indirecte se aplică, de obicei la vânzarea acelor bunuri pentru largul consum. Față de impozitele directe la care persoanele cu venituri mici beneficiază de anumite scutiri, la impozitele indirecte nu se poate prevede nici un fel de scutire.

Din punctul de vedere al eticii fiscale, acest sistem de impozitare este nedrept, deoarece perceperea lui nu ține deloc seama de puterea contributivă a consumatorului, acelor cu venituri mici și foarte mici, aceștia fiind obligați să opteze fie pentru a-și irosi ultimele venituri pentru întreținerea lor și a familiei, fie a renunța, în mare măsură, la un consum de produse și servicii minim care ar fi strict necesar unei existențe normale și decente.

Un alt dezavantaj al impozitelor indirecte se remarcă în timpul crizei, când consumul se diminuează pe toate planurile, direct proporțional cu această manifestare se diminuează și resurselele financiare publice, fiind un moment neprielnic, atunci economia ar avea nevoie de a mări cheltuielile publice pentru a relansa consumul.

Diferențele dintre impozitele indirecte și cele directe se evidențiază prin multiple trăsături specifice.

Impozitele indirecte sunt atribuite unor operațiuni tranzitorii, de exemplu crearea unor mărfuri, folosirea acestora precum și prestarea unor servicii; impozitele directe vizează averea sau venitul pe când impozitele indirecte fac referire la cheltuirea acestora.

Caracteristică impozitelor indirecte este și modalitatea prin care aceasta se resfrânge asupra veniturilor obținute de suportator. În acest mod, se evidențiază faptul că ele nu aduc vreun prejudiciu veniturilor nominale, ci numai asupra celor reale, pe fundalul reunirii lor direct cu cheltuirea veniturilor. Spre exemplu impozitele indirecte sunt adăugate la prețul mărfurilor, realizându-se în acest mod o majorare a acestora, micșorând volumul bunurilor și serviciilor ce poate fi achitat dintr-un anumit venit.

Unii economiști consideră că impozitele indirecte ar avea și un caracter voluntar, deoarece renunțându-se la consumul de bunuri și servicii impozitate există posibilitatea ca ele să fie evitate. În situația în care, impozitele indirecte se percep în mod special la vânzarea produselor de larg consum, afirmația de mai sus rămâne nefondată. În opinia noastră dacă impozitele indirecte ar fi fost percepute numai la vânzarea produselor de lux atunci s-ar fi putut afirma că acestea au un caracter voluntar, deoarece în cazul acestor bunuri, consumul lor nu este indispensabil.

Impozitele indirecte prezintă un caracter voalat, deoarece acestea fiind reflectate în prețul de vânzare al bunurilor, la aplicarea de prețuri ridicate nemulțumirea clienților se manifestă asupra agenților economici, și nu asupra statului care impune creșterea impozitelor, generând scumpirea bunurilor. Cumpărătorii nu știu exact cât din preț au plătit pentru acel bun agentului economic și cât ajunge la stat.

Randamentul acestor impozite este unul instabil deoarece acesta depinde foarte mult de situația economică. Astfel în perioadele în care economia prezintă un trend ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, iar când economia se confruntă cu dezechilibre, când producția și consumul prezintă un recul, veniturile din impozitele indirecte au o evoluție similară, punând în pericol obținerea echilibrului bugetar ori ducând la o intensificare a deficitului bugetar. De aici putem evidenția că impozitele indirecte au o sensibilitate sporită în ceea ce privește conjuctura economică.

Impozitele directe sunt distribuite către bugetul de stat sau local de către producători, comercianți, etc.; în cazul impozitelor indirecte operează ,,incidența indirectă”, realizându-se deosebirea între subiect/plătitor și suportatorul impozitelor.

Modalitatea de încasare a impozitului indirect este distinctă, în sensul că nu poate realiza deschiderea ,,realului nominativ”, deoarece nu fac referire la componente de bogăție ce au un caracter permanent, ci fapte întâmplătoare care nu pot fi impozabile decât în momentul în care acestea s-au realizat.

Pe lângă caracteristicile menționate, impozitele indirecte manifestă și o serie de avantaje:

- Nu necesită un aparat fiscal numeros și foarte instruit în logistică specială;

- Cheltuielile cu așezarea, colectarea și urmărirea sunt minime;

- Au o ritmicitate relativ bună în colectare, ceea ce nu creează probleme Trezoreriei publice, cum se întâmplă cu alte venituri neritmice ( impozitele directe ) care provocă goluri temporare de casă.