Utilizarea Instrumentelor Financiare Derivate pentru Acoperirea Riscurilor Bancare

INTRODUCERE

În cadrul lucrării de licenţă se abordează utilizarea instrumentelor financiare derivate pentru acoperirea riscurilor bancare. Riscul şi incertitudinea reprezintă două fenomene cu care oamenii şi organizaţiile interacţionează din cele mai vechi timpuri.

Riscul se manifestă atât în viaţa de zi cu zi a oamenilor, cât şi la nivelul organizaţiilor sociale. Practic,orice proces decizional şi orice planificare strategică implică riscuri.Riscul şi incertitudinea se manifestă în majoritatea activităţilor umane datorită faptului că societatea umană nu este statică, ea este într-un proces continuu de evoluţie.

În primul capitol al lucrării de licenţă, sunt descrise şi definite conceptele şi clasificările de risc şi incertitudine, după care sunt prezentaţi indicatorii şi analizele riscurilor bancare. Ultima definiţie introduce concepte de teorie a probabilităţilor şi statistică matematică – distribuţia de probabilităţi – care vor fi definite şi prezentate pe larg în capitolele următoare ale lucrării. Evaluarea riscului este procesul prin care se obţin informaţii referitoare la setul de consecinţe rezultate, la mărimea expunerii şi vulnerabilitatea receptorului la aceste consecinţe. Procesul de evaluare a riscului, presupune utilizarea de tehnici si metode cantitative şi calitative care sunt necesare pentru a obţine informaţii privind natura probabilităţilor de apariţie a riscului şi, în final, estimarea acestor probabilităţi cu un anumit grad de încredere.

Analiza riscului este procesul prin care informaţiile referitoare la probabilităţi, incertitudine şi mărimea expunerii sunt organizate în aşa mod încât,să poată fi utilizate în procesul decizional. Practic, analiza de risc înglobează conceptul de evaluare a riscului şi identifică alternativele decizionale pe care le are la dispoziţie managementul riscului.În acelaşi timp, analiza de risc trebuie să ofere decidenţilor predicţii si prognoze cu privire la beneficiile incerte ce rezultă în urma procesului decizional şi riscurile viitoare cu care se vor confrunta aceştia. Managementul riscului este un proces decizional în urma caruia se obţin un număr de rezultate potenţiale care pot sau nu pot fi benefice pentru decident. Fiecărui rezultat obţinut i se asociază o anumită performanţă reprezentată de diferenţa dintre beneficii şi pierdere.

În al doilea capitol al lucrării de licenţă, sunt descrise acoperirea şi finanţarea riscurilor bancare. Acestea includ gestionarea şi reglementarea riscurilor bancare.Deţinând un rol esenţial în strategia băncii,gestionarea riscurilor reprezintă ansamblul instrumentelor,tehnicilor şi dispozitivelor organizatorice necesare unei bănci pentru a-şi atinge obiectivele. Acestea se află într-o evoluţie progresivă: se diversifică, capată noi dimensiuni, devin mai precise şi continuă să evolueze o dată cu evoluţia mediului.

În al treilea capitol sunt descrise şi analizate instrumentele derivate tranzacţionate la Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu.

“Oamenii trăiesc într-o lume nesigură, în care diferite evenimente întâmplătoare pot afecta iremediabil activitatea unui individ sau a unei companii.”Tocmai, datorită acestei nesiguranţe, cea mai bună soluţie este să se transfere riscurile de orice natură altcuiva. Pe masură ce societatea românească s-a dezvoltat, a avansat spre economia de piaţă, a crescut şi nevoia de diversificare a ofertei de asigurări. O caracteristică a pieţei româneşti, se referă la faptul că, o dată cu diversificarea ofertei de produse de asigurare, s-a manifestat şi o creştere a calităţii acestora, concretizată în lansarea pe piaţă de produse noi, adaptate şi personalizate la cerinţele clienţilor.

România este o piaţă cu un potenţial uriaş, astfel încât se poate anticipa o evoluţie pozitivă, mai ales în condiţiile în care se va ajunge la acel grad de educaţie în asigurări care să permită persoanelor fizice şi companiilor, să înteleagă importanţa acestui domeniu de activitate.

CAPITOLUL 1: RISCURILE BANCARE

1.1.CONCEPTUL DE RISC BANCAR

Riscul bancar poate fi definit ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. Noţiunea de risc poate fi definită ca o categorie socială, economică, politică sau naturală a cărui origine se află în incertitudinea care poate să nu genereze o pagubă datorită ezitărilor şi inconsistenţei în luarea deciziilor. Etimologic termenul provine din latină « re-secare »,care înseamnă ruptură într-un echilibru. Cercetarea asumării riscurilor în activitatea bancară este făcută în scopul descoperirii posibilelor avantaje viitoare , cum este cazul operaţiunilor speculative pe pieţele financiare sau de schimb,dar posibilelor pierderi imprevizibile. Asumarea riscurilor este legată în general , de funcţia de bază pe care o au băncile şi anume funcţia de investiţii:- riscul fiind un atribut al investiţiilor în general , asumarea riscurilor devine inevitabilă pentru existenţa şi funcţionarea băncilor.

În domeniul bancar, perioada actuală este denumită »era managementului de risc »iar managementul riscului constituie o sarcină deosebit de complexă şi importantă a managementului bancar întrucut asumarea unor riscuri atrage dupa sine şi câştiguri mai mari.

Riscurile bancare sunt definite diferit din punct de vedere teoretic şi din punct de vedere practic. Din punct de vedere teoretic atunci când definesc riscul şi gestiune a riscului ,cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei băncilor şi anume funcţia de intermediere în sfera riscurilor financiare prin divizarea acestora. În domeniul bancar datorită complexitaţii acestuia, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri de cele mai multe ori interdependente, care pot avea cauze comune, iar producerea uneia poate genera în lanţ şi alte riscuri . Gestionarea riscurilor nu este altceva decât ansamblul instrumentelor, tehnicilor şi dispozitivelor organizatorice necesare băncii pentru a reuşi . Acestea nu sunt stabile, fixe, ci într-o evoluţie progresivă: se diversifică , capătă noi dimensiuni, devin mai precise şi continuă să evolueze odată cu evoluţia mediului.

Riscurile bancare sunt multiple şi multidimensionale şi trebuie repertoriate şi definite cât mai bine posibil în perspectiva măsurării, urmăririi şi controlării lor. Acest demers este clasic,dar problemele sunt importante, iar distincţiile dintre riscuri trebuie să fie clar precizate. Gestionarea riscurilor şi gestionarea activelor şi pasivelor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile. Există mai multe riscuri, mai multe obiective şi nu un obiectiv „optimal”, mai multe măsurători pentru fiecare risc, mai multe instrumente de gestionare a riscurilor. Această pluritate generează o complexitate certă , ce explică de ce gestionarea riscurilor rămâne specifică fiecărei bănci. Băncile care administrează riscurile au avantaje concurenţiale semnificative. Ele îşi asumă mai „conştient „ riscurile şi planifică efectele evoluţiilor adverse ale evenimentelor viitoare.

1.2.CLASIFICAREA RISCURILOR BANCARE

Cele mai importante riscuri din activitatea bancară sunt grupate în :

1.riscurile financiare ;

2. riscurile operaţionale;

I.Riscurile financiare sunt :

1. riscul de creditare ;

2. riscul de lichiditate ;

3. riscul de solvabilitate ;

4. riscul ratei dobânzii ;

5. riscul de curs valutar.