Veniturile aferente bugetului de stat - evoluții structurale

INTRODUCERE

Bugetul a apărut şi s-a dezvoltat de-a lungul ultimelor decenii, ca principal instrument de proiecţie a veniturilor şi cheltuielilor publice, devenind cel mai eficient mijloc de control şi echilibru public, prin intermediul căruia sunt derulate resursele financiare şi distribuirea acestora pe tipuri de cheltuieli.

Bugetul de stat – ce îmbracă forma unui plan financiar – cuprinde în structură veniturile şi cheltuielile, pe baza interpretării acestora realizându-se estimari atât pe termen scurt, ca urmare a dimensionării veniturilor şi cheltuielilor publice la nivelul unui an, cât şi pe termen mediu prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investiţii. Acest plan financiar, contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective şi mijloacele cu care acestea pot fi acoperite.

Veniturile bugetare se încasează, se repartizează şi se cheltuiesc într-un cadru organizatoric denumit sistem bugetar. Acesta reprezintă totalitatea relaţiilor economice sub formă bănească, rezultat al repartiţiei venitului naţional, relaţii ce apar cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia statului, în scopul satisfacerii unor interese generale ale societăţii ori ale colectivităţilor publice.

Principalele caracteristici ale acestor relaţii economice sunt: conţinutul economic, exprimarea valorică, rezultatul repartiţiei valorii nou create, constituirea şi repartizarea de fonduri centralizate, implicarea puterii de stat cât şi satisfacerea unor nevoi publice.

Totodată, veniturile bugetului de stat exprimă relaţii financiare, ce după încasarea lor, îşi pierd individualitatea substituind cheltuieli pentru înfăptuirea acţiunilor sociale, culturale, de dezvoltare şi prezintă importanţă nu numai ca sume ce alimentează bugetul ci şi prin influenţa pe care o exercită asupra activităţii economice şi sociale a ţării. De exemplu, impozitele şi taxele pot frâna sau pot încuraja anumite activităţi economice şi sociale, creşterea sau scăderea consumului, impulsionarea sau limitarea importurilor sau exporturilor.

La constituirea fondurilor publice participă cu resurse toate sectoarele sociale: public, privat, mixt, precum si populaţia, dar în proporţii diferite, în funcţie de capacitatea lor financiară.

Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt doar simpli indicatori ai bugetului public, ci îndeplinesc rolul unor pârghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activităţi, a producţiei şi a consumului anumitor produse precum şi pentru influenţarea anumitor categorii sociale în realizarea acţiunilor în care statul este direct interesat.

CAPITOLUL I

BUGETUL DE STAT, PRINCIPALUL PLAN FINANCIAR AL STATULUI

1.1 Aspecte genenerale privind bugetul de stat. Cuprins, structură şi trăsături

Buget îşi are originea în limba franceză, în cuvintele bouge şi bougette, care înseamnă punguţă sau săculeţ. În limba engleză, prin cuvântul budget se înţelege punga în care , de regulă, erau aduse la Parlament documentele privitoare la situaţia veniturilor şi cheltuielilor statului. Pe continentul european, cuvântul buget a fost utilizat oficial la începutul secolului XIX, în Franţa, în legea bugetului de stat pe anul 1806. În ţările române cuvântul buget apare pentru prima dată în Regulamentele Organice, care definesc sensul termenului „biudje”, prin estimarea cheltuielilor anului viitor.

Înainte de Regulamentele Organice, în secolul al XVII-lea, atât în Moldova cât şî în Muntenia au existat „codici” despre veniturile şi cheltuielile ţării, iar mai târziu aşa numitele „Sămi” sau „Sămile visteriei”, care nu erau acte de prevedere, ci un fel de conturi de gestiune, cuprinzând veniturile şi cheltuielile realizate.

Putem afirma că bugetul reprezintă una dintre cele mai importante şi complexe probleme ale finanţelor publice. Aflat la confluenţa dintre economic şi politic,bugetul suscită întotdeauna vii controverse în ceea ce priveşte resursele care îl alcătuiesc, dar mai cu seamă destinaţiile pe care aceste resurse urmează să le acopere.

Bugetul public nu constituie o noţiune abstractă, de natură teoretică, ci reprezintă cel mai important instrument de politică economică şi socială la nivelul întregii ţări, contribuind la realizarea obiectivelor de natură economică şi macrostabilitate în conformitate cu direcţiile stabilite de puterea publică, pentru fiecare an în parte. Prin intermediul bugetului public se asigură realizarea echilibrului între nevoile colective şi mijloacele cu care se acoperă.

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat este un act în care sunt prevăzute şi autorizate în formă legislativă veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Acesta are aprobarea parlamentară sub forma indicatorilor bugetari, are un caracter obligatoriu şi un caracter de previziune datorită faptului că bugetele se prezintă sub forma unui tablou evaluativ şi comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice, elaborarea reprezentând un act esenţial al activităţii guvernului în domeniul economico-social. De asemenea, are atât un caracter de autorizare, bugetul fiind actul prin care puterea executivă este împuternicită de cea legislativă să perceapă anumite venituri şi să le cheltuiască în acord cu prevederile legale cât şi un caracter anual, datorat faptului că anul bugetar este considerat cel mai potrivit pentru a dimensiona şi a urmări execuţia indicatorilor bugetari.

O principală motivaţie de natură financiară, în ceea ce priveşte întocmirea bugetului de stat constă în aceea că prin structurarea şi dimensionarea veniturilor şi a cheltuielilor publice ce urmează a se colecta, se asigură o gestionare raţională a fondurilor publice şi se vizează o cheltuire eficientă a acestora.

Formal, conform finanţelor clasice, bugetul de stat era considerat un act legislativ, o listă a cheltuielilor şi a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu starea şi perspectivele economiei naţionale.

În condiţiile actuale, pe planul economico-social, caracterizat ca având un caracter deosebit de complex, doctrina financiară completează imaginea despre buget şi îl asociază mersului şi stării întregii economii naţionale, caracterul formal al bugetului de stat ocupând un rol secundar în definirea acestuia.

Bugetul economiei naţionale, este reprezentat prin intermediul unui program ce se întocmeşte anual şi care cuprinde ansamblul veniturilor şi al cheltuielilor (publice sau private), dintr-o economie naţională. Acest buget nu este supus spre aprobare legislativului şi astfel capătă un caracter informativ şi orientativ, constituind nucleul argumentaţiei financiar-economică, politică şi socială a Guvernului.

Pornind de la bugetul economiei naţionale, excluzând veniturile şi cheltuielile private se formează bugetul public. Acest buget are un caracter executoriu, datorita faptului că este supus în mod obligatoriu discuţiei amănunţite a Parlamentului şi aprobării de către acesta. Ca urmare a aprobării, bugetul public devine lege şi astfel este posibilă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor publice.