Analiza comportamentului feminin din satul bănățean din perspectiva geografiei genurilor

Lucrarea de faţă se doreşte a fi o lucrare de pionerat în ceea ce priveşte geografia genurilor din România. Având în vedere faptul că în studiul geografic din România problema genului este în prezent complet ignorată, am încercat să atragem atenţia asupra necesităţii formării unei „conştiinţe de gen” în geografie.

De-a lungul timpului, geografia socială s-a arătat interesată şi a studiat diferite minorităţi etnice, confesionale, diferite grupări sociale, dar a ignorat sau poate i-a scăpat o categorie, un grup social, chiar majoritar: femeile. Deşi reprezintă mai mult de jumătate din populaţia totală a globului, deşi joacă un rol important în societate şi are o contribuţie importantă la dezvoltarea acesteia, femeia a fost şi încă este neîndreptăţită, ignorată şi exclusă din studiul geografic. Ceea ce noi încercăm să realizăm prin intermediul acestei lucrări este să oferim o imagine a situaţiei acestui grup social, la un moment dat şi într-un anumit spaţiu. Locul ales este regiunea Banatului rural, iar momentul ales este reprezentat de începutul anului 2003.

Acest studiu de gen, ne-a ajutat să vedem modul în care o serie de factori sociali, economici, dar mai ales culturali influenţează mentalitatea şi comportamentul femeilor din România şi sperăm că va oferi un bun model pentru studiile asemănătoare pe viitor.

În final, am dori să mulţumim d-nei Sorina Voiculescu care ne-a susţinut şi ne-a călăuzit în studiul genului, Asociaţiei pentru Promovarea Femeii din România, din Timişoara, precum şi tuturor celor care prin ajutorul acordat au contribuit la elaborarea acestei lucrări.

2.Feminismul şi geografia genurilor - ramură a geografiei sociale

2.1.Feminismul şi conceptual de gen

Înainte de a porni la drum, există mai multe probleme pe care trebuie să le lămurim, probleme pe care le ridică acest domeniu al genului, atât de puţin cunoscut în România, şi cu siguranţă mai puţin cunoscut de către geografi. În primul rând trebuie să spunem câteva cuvinte despre infuenţele feminismului asupra ştiinţelor - apoi trebuie să definim termenul şi conceptul de gen, să clarificăm diferenţele dintre sex şi gen, diferenţele dintre cele două sexe şi problema rolurilor de sexe, pentru ca în final să lămurim pe scurt legătura geografiei cu feminismul.

Feminismul, acea mişcare socială care susţine egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate, este primul care problematizează inegalităţile de gen. În ultimul timp, acesta a pătruns în universităţi, femeile şi experienţele lor devenind surse, dar în acelaşi timp şi resurse de studiu. Putem vorbi astfel de un feminism academic, dar mai putem vorbi şi de un feminism activist, care a schimbat sistemele legislative şi politice.

În România de după 1989, primul domeniu care s-a arătat deschis feminismului a fost filosofia, mulţumită Mihaelei Miroiu, care şi-a susţinut doctoratul pe o temă de filosofie feministă. Aceeaşi Mihaela Miroiu a introdus ceva mai tărziu un modul de filosofie feministă la Universitatea din Bucureşti.

Deşi încă marginalizată, teoria feministă circulă în prezent într-un mediu academic mai larg, din ce în ce mai prietenos şi mai tolerant.

Sociologia, una dintre ştiinţele preocupate de diversitatea umană şi de inegalitatea din societate, a arătat o mare receptivitate faţă de problematica genului. În acest domeniu au apărut o serie de volume, cărţi, studii şi articole feministe axate pe analiza situaţiei femeilor comparativ cu cea a bărbaţilor în diverse domenii.

În prezent se încearcă integrarea conceptului de gen în spectrul instrumentelor teoretice ale mai multor ştiinţe, de la psihologie la sociologie şi geografie. Această încercare de integrare este dificilă într-o societate care nu prea pare, cel puţin deocamdată, preocupată de problematica de gen, motivaţia acestui fapt fiind, conform părerii Laurei Gründberg, lipsa unei ”conştiinţe de gen”. (Gründberg, 2002)

“În unele culturi se spune că, dacă la masă va cădea un cuţit, este semn că vine un bărbat în vizită, iar dacă va cădea o lingură, va veni o femeie.” (Gründberg, 2002) Voi încerca în acest capitol să descopăr ce construcţii ale masculinităţii şi feminităţii în diverse culturi, în diverse spaţii geografice şi perioade istorice se ascund în spatele unor astfel de prejudecăţi sau să le spunem altfel, credinţe. Singura modalitate de a afla răspunsul la aceste întrebări este de a găsi mai întâi răspunsul la o altă întrebare: ce este genul?

“Genul este un concept feminist la origine.”(Gründberg, 2002) Conceptul de gen stă la baza feminismului, acesta fiind promotorul acestui concept. Studierea genului nu înseamnă doar remedierea absenţei femeilor din cercetările unor ştiinţe precum sociologia, istoria, antropologia, psihologia, geografia, filosofia etc., ci şi adăugarea unor realităţi, a unor informaţii, practici şi înţelesuri rezultate dintr-un alt tip de experienţă, aceea a femeilor.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “gen” este de origine latină, şi derivă de la termenul “genus, -eris “, dar şi de la termenul francez “genre”, care înseamnă “gen, mod, fel”. Problema pe care o ridică acest concept este că acest termen nu este nici universal, nici invariant. De exemplu, dacă căutăm într-un dicţionar al limbii române cuvântul “gen”, vom găsi următoarea definiţie: “categorie gramaticală bazată pe distincţia dintre fiinţe şi obiecte, precum şi dintre fiinţele de sex masculin şi cele de sex feminin.” (DEX, 1998)

În alte limbi precum japoneza, genul gramatical este central şi persistent, iar în limba maghiară şi finlandeză de exemplu, genul gramatical lipseşte. “În unele limbi există distincţia masculin/feminin/neutru sau ambigen. În altele întâlnim distincţia gramaticală de gen între animale/lucruri, între fiinţe umane şi non-umane, între cele raţionale şi non-raţionale. “( Gründberg, 2002)