Așezarea Geografică a Județului Gorj

Teritoriul judeţului Gorj este situat in partea de sud-vest a României, in nordul Olteniei pe cursul mijlociu al Jiului, fiind limitat la nord de paralela 45 latitudine nordică in Vârful Parângu Mare si la sud de paralela 44 latitudine nordica in apropiere de localitatea Ţânţăreni.

Limita estică se află în apropierea localităţilor Alimpeşti si Polovragi pe lângă care trece meridianul 23 longitudine estică, iar limita vestică e reprezentată de Vârful Dobru din munţii Godeanu, situat pe meridianul 22 longitudine vestică.

Gorjul se învecinează in partea de est cu judeţul Vâlcea, in partea de sud cu judeţele Dolj si Mehedinţi, in partea de vest cu judeţele Mehedinţi si Caraş-Severin iar in nord cu judeţul Hunedoara. [4]

Relieful judeţului Gorj

Pe teritoriul judeţului Gorj există trei mari unităţi fizico-geografice ale reliefului, care coboară in trepte de la nord la sud: Carpaţii Meridionali, reprezentaţi prin versanţii sudici ai munţilor Godeanu, Vîlcan si Parâng, Subcarpaţii Getici partea dintre Motru si Olteţ, cunoscuţi si sub numele de Subcarpaţii Gorjului, precum si dealurile colinare din jumătatea sudica a judeţului, aparţinând Podişului GetiZona montană reprezintă 30% din suprafaţa judeţului si ocupă partea de nord a acestuia, evoluţia ei încadrându-se in cea a Carpaţilor Meridionali, din care face parte. Punctul altitudinal cel mai coborât se găseşte in sudul judeţului, pe valea Jiului, fiind de cca. 100m, iar cel mai înalt, in Munţii Parângului, in Vârful Parângu Mare depăşeşte 2000m. Intre văi pornesc uşor convergent spre sud culmi de dealuri alungite in Piemontul Getic, dealuri folosite iniţial pentru păduri, apoi pentru pomicultură, astăzi fiind cuprinse aproape in întregime in circuitul agricol.

Apele au carat spre câmpie sau mai departe miliarde de metri cubi de rocă, acesta fiind uşor erodabilă a permis formarea unor câmpuri intre dealuri cum ar fi Câmpu Mare. Două mari masive ocupă aproape în întregime nordul judeţului Gorj : Parângul si Vîlcanul [4,9]

Masivul Parâng

Aşezat in partea de nord-est a judeţului Gorj, intre Jiu si Olteţ ,ocupa, in limitele sale maxime, cu toţi munţii aferenţi lui, (Vârful Parângu Mare 2518 m, Mohoru 2337 m, Vârful Tartărău 1960 m, Munţii Căpăţânii cu Vârful Păpuşa 2136 m, Micaia 2170 m, Nedeia 2108 m) peste 1000 kmp, iar prin altitudinea maximă de 2518 m se situează, altitudinal, pe locul al doilea in Carpaţii Romaneşti. Sub culmile muntelui îşi au obârşia ape ca: Sadu, Galbenu, Olteţul. Constituţia sa geologică este evidenţiata de roci cristaline. Cristalinul Parângului este un cristalin de grupul II, care cuprinde atât roci eruptive, cat si roci cristaline – şisturi. Dintre rocile eruptive doua sunt predominante – granitul si dioritul.

Pe spinările înalte ale Parângului, după cutările hercinice, a intervenit o puternica eroziune, care a subţiat placa de şisturi, in unele locuri depozitele marii mezozoice fiind depuse direct pe eruptiv.

Relieful glaciar din Munţii Parâng este bine conservat in special pe versanţii nordici si in bazinul superior al văii Lotrului. Accesul turiştilor spre acest peisaj este uşurat de prezenta şoselei Novaci – Şugag – Sebeş si a cabanei Rânca.

Plaiurile din aceşti munţi sunt mai puţin fragmentate de ape si coboară pana la altitudinea de 600-700 m, de-a lungul liniei situate la nord de localităţile : Muşeteşti, Crasna, Cărpiniş, Novaci, Polovragi.

Platformele, adevărate şesuri montane, sunt folosite cele joase, ca fâneaţa, iar cele mai înalte pentru păşunat, viata pastorala in aceşti munţi fiind la fel de intensa ca si in munţii Sibiului sau Sebeşului, cu care se mărginesc.

Pe văile Galbenului si Olteţului înainte de ieşirea acestora din munţi, peisajul se diversifica datorita rocilor, apărând impunătoarele chei sau peşteri (Peştera Muierilor si Peştera Polovragi), precum si alte forme ale reliefului carstic.

Munţii Vîlcan

Situaţi in nord-vestul judeţului, între râurile Jiu si Motru, au înălţimi care variază intre 600 m, pe linia localităţilor Porceni, Curpen, Dobriţa, Valea Mare, Boroşteni, Topeşti, Pocruia, Padeş, si peste 1900 m , (Vârful Oslea 1945 m, Straja 1868 m, Arcanul 1760 m, Gârbovului 1424 m).

Plaiurile unduitoare ale platformei Gornoviţa, locuite din preistorie, sunt despărţite de afluenţii Jiului: Tismana, Bistriţa, Sohodol, Şuşiţa care îşi au izvoarele in zona înaltă. Masivul este in mare parte împădurit, exceptând bordura calcaroasa sudică.