Calitatea Apei și Implicațiile Sale Ecologice

Introducere

Desigur, ştim cu toţii că apa este un lichid incolor, inodor şi insipid, fără de care viaţa pe Terra nu ar fi posibilă. În lucrarea de faţă îmi propun să fac o analiză teoretică a ceea ce înseamnă apa şi calitatea acesteia în viaţa noastră.

Prezenta lucrare conţine patru capitole. Primul capitol, “Noţiuni generale privind apa”, se doreşte a fi un capitol introductiv al temei. Pornind de la definiţia apei, putem spune că aceasta este un lichid incolor, de cele mai multe ori, sau uşor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase, fiind una dintre substanţele cele mai răspândite pe planetă, formând unul din învelişuri, hidrosfera. În continuarea acestui capitol sunt prezentate stările de agregare, circuitul apei în natură, proprietăţile apei (proprietăţi fizice, chimice, microbiologice şi organoleptice), parametri de calitate şi distribuţia apei pe Terra.

Capitolul al doilea, „Legislaţia apelor”, prezintă cele mai importante puncte din legi ale apelor. Spre exemplu, directiva 60/2000/EC aduce în discuţie captarea apei potabile, iar Legea 458/2002 reglementeaza calitatea apei potabile şi are ca obiect protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei potabile prin asigurarea calităţii acesteia de apă potabilă şi sanogenă.

Capitolul al treilea, „Impactul calităţii apei asupra umanităţii”, este un capitol ce aduce în discuţie impotanţa fiziologică a apei, care este considerat cel mai bun detoxifiant natural. Aceasta transportă substanţele nutritive prin organism şi este „ingredientul” principal al sângelui (92%). În continuarea acestui capitol sunt aduse în discuţie şi efectele apei poluate asupra sănătăţii umane, efecte care pot fi urmate de boli bacteriene sau boli parazitare.

Ultimul capitol, capitolul al patrulea, „Măsurarea şi evaluarea calităţii apelor, staţia de epurare Gropeni, judeţul Brăila” este de fapt un studiu de caz realizat în urma cercetărilor făcute la staţia Gropeni. Acest capitol prezintă etape folosite în procesul tehnologic pentru obţinerea apei potabile. Desigur, cercetarea nu se opreşte, ci continuă cu o comapaţie a parametrilor apei dure şi filtrate de la această statie, unde sunt făcute comparaţii ale lunilor anului trecut (1.01. 2013 - 31.12.2013) şi până în luna aprilie al anului curent.

Lucrarea de încheie cu unele concluzii şi cu o scurtă bibliografie.

Capitolul 1. Noţiuni generale privind apa

1.1. Generalităţi

Apa este un lichid “inodor, insipid şi incolor, de cele mai multe ori, sau uşor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase.” (Vintiloiu I., 2010)

Apa este un compus chimic al hidrogenului şi al oxigenului, având formula chimică brută H2O.

Aceasta este o substanţă absolut indispensabilă vieţii, indiferent de formă, fiind unul dintre cei mai răspândiţi solvenţi. Este una din substanţele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelişurile acestuia, hidrosfera.

Alături de aer, apa reprezintă factorul de mediu absolut indispensabil vieţii. Apa este principalul aliment de bază pentru vieţuitoare. În prezenţa acesteia se desfăşoară toate procesele vitale. Apa reprezintă o componentă esenţială a materiei vii, indiferent de gradul de organizare.

Multă vreme s-a crezut că apa ar fi un corp simplu (în cultura chineză) sau, cel mai obişnuit, o combinaţie a hidrogenului cu oxigenul. Elaborarea unei definiţii complete a apei este mult mai greu de realizat decât pare, deoarece în formula chimică H2O vorbim de apa pură şi nu de cea naturală, care conţine întotdeauna o cantitate oarecare de substanţe solide şi gaze dizolvate.

Originea apei a început să se clarifice abia în anul 1783, când Macquer a arătat că prin combustia hidrogenului se formează picături de apă, iar fizicianul englez Henry Cavendish, provocând pentru prima dată combinarea hidrogenului şi oxigenului cu ajutorul scânteii electrice, a produs apa.

În 1785, Lavoisier şi Meusnier au descompus apa cu ajutorul unui fier înroşit, au separat şi au cântărit hidrogenul produs şi apoi au executat sinteza apei într-un balon prevăzut cu două tuburi, în care curentul de hidrogen era aprins cu ajutorul unei scântei electrice. S-a stabilit atunci că 2 g de hidrogen se combină cu 16 g de oxigen pentru a da 18 g de apă.

Apa lichidă este totdeauna citată ca tipul perfect al corpului fluid, dar „este un lichid care aminteşte de forma cristalină a gheţii din care provine”. (Ciobotaru V., 2012)

Apa serveşte la stingerea incendiilor dar, pe de altă parte, cărbunii sunt stropiţi cu apă pentru a arde mai bine în focare. Apa provoacă rugina fierului la temperatura obişnuită, însă la o temperatură înaltă, fierul este cel care descompune apa. După părerile actuale, “apa constituie un edificiu macromolecular lacunar care îi dă posibilitatea de a adiţiona substanţe străine (fenomen de dizolvare), putând să rupă uşor legăturile de hidrogen.” (Săndoiu I.-F., 2013)

Cele mai multe anomalii prezentate de apa lichidă au putut fi explicate, dar nici una dintre cele trei structuri n-a putut fi izolată în stare pură.

Chiar dacă ignorăm adevărata natură a apei, nu putem uita că ea este izvorul oricărei vieţi, că face parte integrantă din ţesuturile animale şi vegetale, că este o băutură, că există la suprafaţa Pământului sub formă de apă dulce lichidă, de gheaţă sau de apă de mare, că este un izvor de energie, o necesitate pentru agricultură şi industrie, de aceea fiecare om este responsabil, într-o măsură mai mare sau mai mică, de gestionarea sustenabilă şi protejarea resurselor de apă pentru că, în fond, eşti ceea ce bei!

Astfel, apa care este potrivită consumului uman se numeşte apă potabilă. Conform Standardului din România, “pentru ca apa să fie potabilă, sestonul nu trebuie să depăşească 1ml/m³.” (Simonescu C.-M., 2009), unde sestonul reprezintă totalitatea elementelor libere din apă, curprinzând atât suspensiile inerte, cât şi elementele biologice.