Calitatea mediului în orașului Măcin

Introducere

Calitatea mediului este o noţiune complexă, care cuprinde numeroase aspecte ale raportului om-natură.

Utilizând acest termen se are în vedere, în general, atât potenţialul productiv al mediului cât şi modul în care viaţa şi sănătatea oamenilor, ca şi diverse obiective social-economice, pot fi afectate de factori naturali nefavorabili sau de consecinţele unor activităţi economice, care declanşează procese de degradare sau duc la poluarea mediului.

Problema calităţii şi a protecţiei mediului a intrat în actualitate pe măsură ce omenirea a devenit conştientă de necesitatea conservării şi utilizării cât mai eficiente a potenţialului productiv al mediului. De aceea, atât pe plan mondial, cât şi naţional se acordă o atenţie din ce în ce mai mare activităţii de protecţie a mediului şi de supraveghere sinoptică a modificărilor aduse calităţii lui.

Iată de ce am considerat util, ca în lucrarea de faţă, să mă refer în primul rând la acele elemente care permit cunoaşterea şi urmărirea modificărilor calităţii mediului, fie sub acţiunea unor factori naturali, fie ca urmare a activităţii antropice.

Pe întregul parcurs al lucrării am avut permanent în vedere două aspecte: pe de o parte cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor, a cauzelor care le produc, a efectelor asupra mediului, şi pe de altă parte căile care trebuiesc urmate pentru înlăturarea influenţelor negative exercitate asupra componentelor cu care se află în interdependenţă.

Consider, că o bună cunoaştere a fenomenelor, a cauzelor şi a consecinţelor prezentate, constituie, în acelaşi timp, un îndemn permanent la o atitudine activă de protejare şi menţinere a unui mediu cât mai bun.

Educarea oamenilor în acest spirit se realizează începând cu orele de geografie, dar şi prin excursii, aplicaţii sau acţiuni practice de îngrijire a pomilor şi arborilor, de distrugere a buruienilor, de reîmpăduriri sau plantări de pomi, de ocrotire şi întreţinere a spaţiilor verzi şi alte muneroase astfel de activităţi de ţin de protecţia mediului.

Acest lucru a constituit o motivaţie suplimentară pentru mine. Am încercat astfel să pun în legătură informaţiile şi măsurătorile diverselor agenţii şi agenţilor economici ce au activităţi legate de mediu pentru realizarea unui astfel de studiu cât mai general şi corect realizat.

Capitolul 1. Evoluţia activităţilor umane, consideraţii generale

Istoricul cercetărilor geografice

Orașul Măcin s-a constituit în apropiere de castrul roman Arrubium, ridicat de romani în vecinătatea unei așezări daco-getice cu nume de origine celtică (de la care a preluat numele). În antichitate, aici a existat un cult al zeului Jupiter Arrubianus, de unde provine numele. Cetatea era cuprinsă în uniunea tribală condusă de Rhemaxos, sau, poate a celei a lui Zyraxes, incluzând și Delta Dunării. După cucerirea Dobrogei de către romani (46 e.n.), Arrubium devine reședința unei unități romane de cavalerie.

În Evul Mediu, orașul poartă numele de Măcin și joacă un rol important în viața economică și administrativă a Dobrogei.

În anul 1388, în timpul voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), odată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, Măcinul a avut un important rol comercial – ca sediu al unei garnizoane otomane, port la Dunăre, punct de vamă și stație pe drumul ce ducea către capitala Imperiului Otoman.

În toamna anului 1594 și primăvara anului 1595, are loc o incursiune armată a domnitorilor Aron Vodă și Mihai Viteazul, în contextul răscoalei antiotomane a Țărilor Române, în urma căreia fortărețele de la Măcin, Isaccea, Cernavodă, Silistra, Nicopole și Vidin au fost cucerite.

Odată cu declanșarea războaielor ruso-turce, Măcinul a fost în mai multe rânduri implicat în acestea. La 11 octombrie 1771, generalul rus Miloradovici, alungă din Măcin oastea otomană condusă de Abdi Pașa, al carui efectiv se ridica la 7 000 de oameni.

La 9 iunie 1877, trupele corpului 14 ale armatei ruse comandat de generalul Zimmerman au început traversarea Dunării în Dobrogea pe la Galați și Reni. Măcinul a fost ocupat la 11 iunie 1877. În timpul acestui război, au avut loc scufundarea cuirasatului turc “Lufti-Djelil”, o importantă navă de război a flotei otomane, de către artileria rusă din Brăila, și atacul din 13-14 mai 1877, când șalupa “Rândunica” comandată de maiorul roman Murgescu, a scufundat pe canalul Măcin canoniera cuirasată ”Hivzi-Rahman”.

În anul 1878, în urma Tratatului de la Berlin care aloca Dobrogea României, la 14 noiembrie 1878 o coloană a armatei române și înalte oficialități ale guvernului de la București treceau pe sub un arc de triumf ridicat la Măcin, marcând un moment al întregirii naționale.