Depresiunea Brașovului

În extremitatea sud-vestică a Depresiunii Braşovului, acolo unde Carpaţii Curburii se leagă de cei Meridionali, se individualizează un ţinut muntos cu o fizionomie deosebită, reprezentând o regiune de veche circulaţie transcarpatică. Este vorba de Munţii Piatra Craiului cu partea învecinată, Culoarul Rucăr Bran, unităţi în care se încadrează Bazinul Dâmbovicioarei.

Dotată cu un potenţial natural de excepţie, în care se încadrează diverse şi spectaculoase forme de relief, o climă variată datorită poziţiei şi caracteristicilor reliefului, înzestrată cu o floră şi o faună bogată şi valoroasă (Munţii Piatra Craiului sunt rezervaţie de floră şi faună), zona are un farmec aparte, unic în ţara noastră.

Aşezările omeneşti, permanente şi sezoniere completează fericit elementele cadrului natural înşirându-se pe firul văilor sau risipindu-se pe plaiurile înalte, sfidând parcă înălţimile. Străvechea populare şi valorificare a resurselor naturale a generat o simbioză fericită între om şi mediul natural prin apariţia unor aşezări temporare de tipul celor pastorale, forestiere, cinegetice şi turistice, conturându-se astfel un veritabil model economic, agropastoral şi turistic.

Pornind de la ceste considerente, am încercat, cu vie emoţie şi dragoste de faţă aceste locuri, să redau în rândurile acestei lucrări, o analiză cât mai complexă a elementelor naturale. Astfel, vor fi prezentate în principal aspecte referitoare la cadrul natural: relief (geneză, evoluţie, tipuri şi forme),climă, hidrografie, vegetaţie, faună, soluri, care, alături de poziţia geografică favorabilă, au constituit suportul apariţiei şi dezvoltării aşezărilor omeneşti.

În elaborarea lucrării am folosit un amplu material bibliografic care se referă la zona în studiu, dar şi sinteze. De asemenea, am folosit hărţii topografice la scara 1 : 25000 şi hărţi geologice la scara1 : 50 000. Textul este sprijinit de o serie de hărţi tematice şi generale şi de fotografii realizate pe teren în perioada iunie 1998 - aprilie 1999.

Odată cu realizarea lucrării de faţă, doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de întreg colectivul didactic al Facultăţii de Geografie din Universitatea din Bucureşti pentru cunoştinţele dobândite pe parcursul anilor de studii universitare, dar mai ales faţă de domnul profesor universitar doctor Mihai Geanana şi asistent universitar Oprea Răzvan, care mi-au acordat sprijin ştiinţific şi moral pentru redactarea în bune condiţii a lucrării.

Alături de conţinutul pur ştiinţific, lucrarea constituie şi o invitaţie adresată atât turiştilor grăbiţi, care din automobil percep prea puţin di farmecul acestor locuri, cât şi iubitorilor de drumeţie, de a păşii în universul acestui colţ al Carpaţilor, cu imagini de neuitat, cu oameni ospitalieri şi case frumoase, obiceiuri şi tradiţii seculare.

II. POZIŢIA GEOGRAFICĂ şi LIMITE BAZINULUI DÂMBOVICIOARA

II.1. Poziţia Bazinului Dâmbovicioara

Bazinul Dâmbovicioara este situat în partea centrală a României, iar raportat la coordonatele geografico-geodezice se grefează pe arealul cuprins între meridianul de 25011`27``si cel de 25016`04``longitudine estică şi între latitudinile nordice 45025`04``si 45031`45``.

Alături de configuraţia generală a reliefului, poziţia Bazinului Dâmbovicoara influenţează circulaţia generală a maselor de aer. Zona în studiu se află sub influenţa maselor de aer sud-vestice (in sud) şi nord-vestice (nord), nefiind afectată de circulaţia nordică şi estică. Acest lucru se reflectă clar în trăsăturile hidrogeografice şi biopedoclimatice.

În ansamblul Carpaţilor, Bazinul Dâmbovicioara într-o arie de interferenţă a Carpaţilor Meridionali şi Carpaţilor Orientali, cea ce a ridicat probleme în privinţa încadrării în una dintre cele două diviziuni.

Astfel bazinul studiat aparţine Carpaţiilor Orientali dacă limita între aceştia şi Carpaţii Meridionali este Valea Dâmboviţei - Valea Bârsei (Culoarul Tămaşului). Apartenenţa la Carpaţii Orientali are la bază în primul rând alcătuirea petrografică, dar şi situaţia tectonică, adică vârsta desfăşurării aranjamentului arhitectural major, pânza de Leaota - Bucegi - Piatra Mare fiind rezultatul tectonogenezelor mezocretacice (D. Patrulius, V Mutihac). La vest de Culoarul Tămaşului, Munţii Făgăraş şi Iezer - Păpuşa sunt alcătuiţi din roci metamorfice (şisturi cristaline din seria de Leaota), iar la est apar la zi numai roci sedimentare (Munţii Piatra Craiului, Culoarul Rucăr - Bran, Munţii Bucegi şi dincolo de Valea Prahovei).

Din punct de vedere geografic , Bazinul Dâmbovicioara, este inclus Carpaţilor Meridionali. Această idee este susţinută de însuşi peisajul geografic, peisajul Grupei Bucegi, fiind, evident, mult mai apropiat de cel al Carpaţilor Meridionali. Alături de peisaj, peisaj menţionăm calitatea Văii Prahova de discontinuitate geografică, mai clară decât Valea Dâmboviţei (V. Mihăilescu, 1932; Valeria Micalevich Velcea,1961; Valeria Micalevich Velcea, Al Savu,1982).

A existat şi ideea menţinerii Grupei Bucegi ca o grupă unitară (Tr Constantinescu, 1980), specificul acestei grupe fiind subliniat cu mult înainte prin definirea ca sector de tranziţie în cadrul Carpaţilor Meridionali ( V. Mihăilescu, 1946; Valeria Micalevich Velcea,1961).

În concluzie, Bazinul Dâmbovicioara se încadrează între Carpaţii Meridionali, Munţii Bucegi, Munţii Leaota, Munţii Piatra Craiului şi Culoarul Rucăr - Bran constituind o grupă montană unitară: Grupa Bucegi.