Diferențieri Termice dintre Sibiu și Râmnicu Vâlcea

INTRODUCERE

Societatea umană a fost preocupată de aspectele reale ale schimbărilor si fluctuațiilor climatice din cele mai vechi timpuri. Documentele istorice probează interesul oamenilor de ştiinţă şi chiar al oamenilor simpli, în urmărirea şi înţelegerea evoluţiilor mai mult sau mai puţin spectaculoase ale unor parametri climatici. Singurul lucru clar este că procesul de schimbare a climei nu este unul simplu.

Modul în care se comportă clima Pământului este guvernat de o serie de factori strâns legaţi între ei şi într-o structură fizică complexă. Orice analiză privind schimbările climatice trebuie să înceapă cu identificarea factorilor cei mai importanţi şi a proceselor în care sunt implicaţi. Variabilitatea climatică este fără îndoială unul dintre subiectele pe care climatologii încearcă să-l cuantifice și să-l explice, pentru a putea astfel trece la un nivel superior de analiză a schimbărilor climatice. Dupa cum este deja foarte cunoscut, și chiar demonstrat, elementele climatice sunt dependente unele de altele, iar procesele de feedback reprezintă un factor de influență, pozitivă sau negativă.

Etichetarea climei României drept „temperat-continentală”, cum se menționează în unele lucrări, este vagă și inexpresivă. Temperatura medie anuală de 11˚C în sudul și de 8˚C în nordul țării la altitudine redusă, nu spune nici ea prea mult. Mai aproape de realitate definește Emmanuelle de Martonne specificul climatului ținuturilor dintre Alpi, Carpați și Dunăre (numit de el climat „danubian”), ca fiind rezultat din pătrunderea unor influențe contrastante din afară care, amestecându-se pe spațiul compartimentat al Europei centrale, alcătuit din depresiuni și catene muntoase despărțitoare, creează o mare varietate de nuanțe ce fac tranziția între climatele răcoroase ale câmpiei nord-europene și cele calde, sub-mediteraneene, care pătrund până la nord de Dunăre, între cele relativ umede din vestul continentului și cele secetoase din estul lui.

Acest „conflict de expansiuni”, care își modifică arealele după anotimpuri, creează una dintre caracteristicile acestui spațiu, inclusiv al țării noastre, diferențiat pe mici distanțe prin schimbări adesea neașteptate în timp.

Lucrarea de față abordează o analiză comparativă a diferențierilor termice dintre zona de nord și de sud a Carpaților Meridionali, rezultatul fiind o activitate de cercetare care a încercat să surprindă sintetic și coerent diferențierea și variabilitatea temperaturilor, analizând particularităţile termice ale regiunii studiate, particularități desprinse în principal din analiza parametrilor climatici înregistraţi la staţiile meteorologice Sibiu și Râmnicu Vâlcea, cât și literatura de specialitate care a abordat regiunea respectivă.

Metoda de bază în prelucrarea datelor a fost cea analtică. Lucrarea este structurată pe trei capitole în care sunt descrise caractere fizico-geografice specifice regiunii studiate, caracteristici climatice generale, diferențieri termice între Sibiu și Râmnicu Vâlcea, studii de caz, concluzii generale și bibliografie.

Pentru prelucrarea datelor am utilizat o perioada comună, 2001 – 2009, pentru cele două stații, în timp ce pentru analiza condițiilor climatice generale, am utilizat perioada comună 1926 – 1955.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Așezare și limite

În ceea ce privește lucrarea de față, limitele geografice stricte și constituția geologică – atât de atent urmărite de geografi – nu au fost vizate studiului, interesându-ne în special geometria de ansamblu, denivelările altitudinale și orientarea lanțurilor sau culmilor muntoase față de direcțiile majore de advecție ale aerului, orientare, ce impune și unele diferențieri termice după cum vom vedea în capitolele următoare.

Regiunea studiată este situată relativ în centrul țării, la nord și la sud de Carpații Meridionali. Regiunea de la nord se suprapune în mare parte Depresiunii Sibiului și Podișului Secașelor și Hârtibaciului iar regiunea din sud se suprapune părții centrale a Subcarpaților Getici și părții de nord al Platformelor Cotmeana și Oltețului. Bineînțeles menționez și grupa Făgăraș, împreună cu grupa Parâng, despărțite de culoarul Oltului.

Înălțimile reliefului regiunii variază de la aproximativ 420 m în Sibiu, 400 m la Turnu Roșu, 2142 m în Vf. Sterpu din Munții Lotrului, 301 m pasul Cozia până la 230 m la Râmnicu Vâlcea.

Limitele regiunii studiate sunt date de Podișul Târnavelor în nord, grupa Retezat în vest, sudul Platformei Cotmeana și Oltețului în sud și grupa Bucegi în est. Am atașat și un profil transversal nord-sud (fig. 2), între Munții Maramureșului din nordul țării și Dunăre, menit să evidențieze, în special Munții Făgăraș, care prin înălțimea, masivitatea și orientarea lor, influențează particularitățile climatice prin rolul de baraj orografic față de circulația generală a atmosferei.

Fig. 1. Așezarea fizico-geografică a regiunii studiate