Evoluția demografică în Suceava

Aşezat în nordul ţării, la frontiera cu Ucraina, judeţul Suceava este al doilea ca mărime, după judeţul Timiş, având o suprafaţă de 8.555 km2 sau 3,6% din teritoriul ţării şi o populaţie de 709.604 locuitori (1995). (vezi harta)

Judeţul Suceava este încadrat teritorial la vest de judeţul Maramureş şi Bistriţa Năsăud, la sud de judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, iar la est de judeţele Iaşi şi Botoşani. Latura de nord a judeţului, situată aproximativ între oraşul Siret şi izvoarele Ceremeşului (pârâul Sărata), corespunde cu frontiera de stat a României faţă de Ucraina.

Ţinutul Sucevei este o regiune de străveche populare, iar reşedinţa acestuia, oraşul Suceava a fost cea mai puternică cetate de scaun a statului feudal moldovenesc, atestată documentar încă din 1388, odată cu primul dintre Muşatini, Petru Muşat. Secole de-a rândul cetatea şi oraşul Suceava şi-au menţinut strălucirea ca important centru politic şi comercial. Cu o formă apropiată de a unui patrulater cu coordonatele: extrem nordică (longitudinea estică 26o 02’ 00”, latitudinea nordică 47o 57’ 00”)- comuna Muşeniţa, extrem sudică (longitudinea estică 25o 40’ 30”, latitudinea nordică 47o 10’ 50”)- comuna Broşteni,extrem estică (longitudinea estică 26o 35’ 40”, latitudinea nordică 47o 25’ 50”)- comuna Dolhasca şi extrem vestică (longitudinea estică 25o 05’ 00”, latitudinea nordică 47o 17’ 30”)- comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava este delimitat la vest de principale creste ale Carpaţilor, şi înspre est de valea Siretului.

Limita de nord a judeţului o formează frontiera de stat a României înspre Ucraina, începând de la est de râul Siret, în vecinătatea oraşului cu acelaşi nume. Se continuă apoi spre vest pe la nord de râul Suceava, respectiv până la Ulma, apoi pe firul văii în sus. Punctul cel mai vestic al frontierei în această parte este situat în zona de obârşie a Bistriţei şi Ceremuşului Alb din munţii Maramureşului.

Limita de vest a judeţului urmează un traseu sinuos până în Călimani. După ce traversează Bistriţa Aurie pe teritoriul comunei Cârlibaba, urcă pe vârful Omu la 1.931 m din extremitatea estică a munţilor Suhard. Se îndreaptă apoi spre sud, traversând munţii Bârgăului aproximativ în lungul cumpenei de apă dintre bazinele hidrografice ale Bistriţei şi Someşului Mare. Limita ocoleşte apoi Ţara Dornelor, urcând în Călimani la vârful Bistricioara

(1.990 m).

Limita de sud a judeţului ţine creasta Călimanului pe cumpăna de ape dintre Bistriţa şi Mureş până în vârful Măgura (1.500 m). De aici ,urmează o altă cumpănă de ape, dintre Neagra Broştenilor şi Bistricioara şi după ce trece peste vârful Budacu (1.859 m) ,coboară în valea Bistriţei pe care o taie între localităţile Broşteni şi Borca. Limita se continuă mai departe printre Sabasa şi Cotârgaşi peste munţii Stânişoarei, după care urcă până în vârful Bivolu (1.500 m),apoi intră în bazinul Moldovei, pe care o urmăreşte câţiva km până la Drăguşeni şi în final taie interfluviul Moldova-Siret pentru a atinge Siretul între Probota şi Lespezi.

Limita de sud desparte Suceava de judeţele Harghita şi Mureş în dreptul Călimanului, apoi de judeţul Iaşi între Moldova şi Siret. Limita de est a judeţului este cea mai simplă pentru că urmează albia Siretului pe întreaga distanţă până la frontieră, cu excepţia a patru puncte pe stânga Siretului: la confluenţele acestuia cu Şomuzul Mare şi Suceava, apoi între Hănţăteşti şi Zvoriştea şi în fine la Pădurenii de Siret lângă frontieră, puncte în care albia Siretului nu mai urmează linia de frontieră a judeţului, ci pătrunde în interiorul acestuia. Siretul mai marchează limita Sucevei înspre judeţul Botoşani. Creste muntoase, culmi de obcine, spinări de dealuri, albii minore sunt formele de teren care delimitează judeţul Suceava pe trei laturi, latura de nord fiind formată de o linie de frontieră (frontiera cu Ucraina).

Actualul judeţ, în afara municipiului de reşedinţă cuprinde: 7 oraşe, 90 comune (dintre care 4 suburbane) şi 396 de sate. De o formă bine închegată, judeţul Suceava se întinde din masivul Călimani până în albia Siretului, cu o energie de relief, între cotele extreme de peste 1.700 m. Distanţele maxime între marginile judeţului în linie dreaptă sunt: de 125 de km pe direcţia vest-est între pasul Tihuţa şi valea Siretului şi de 95 de km pe direcţia nord-sud de la nord de cursul superior al Sucevei până la sud de Neagra Broştenilor Dimensiunile mari ale judeţului, aproape cât o treime din suprafaţa Albaniei sau a Belgiei, explică peisajul său variat şi resursele naturale felurite.

Sunt două mari unităţi de relief bine individualizate care se întâlnesc aici: pe două treimi din suprafaţă este o zonă muntoasă din cuprinsul Carpaţilor Orientali, iar restul o zonă de podiş, compartiment al Podişului Moldovei.

Reţeaua hidrografică a judeţului aparţine în întregime bazinului Siret prin cursurile Sucevei, Moldovei şi Bistriţei. Clima şi solurile prezintă mari variaţii legate de relieful foarte diferenţiat. Resursele naturale sunt variate şi abundente: mangan în bazinul Dornelor, turbă în Poiana Stampei, sulf la Fundu Moldovei, sare pură la Cacica etc. Munţii sunt acoperiţi cu importante masive păduroase, între care predomină coniferele, cu cele mai falnice păduri de molid ale ţării şi fagul, iar pajiştile montane sunt remarcabile. Terenurile agricole, care ocupă peste 40 % din suprafaţa judeţului au ca principale culturi: cartoful, sfecla de zahăr, inul şi cânepa. Fondul cinegetic al judeţului este foarte bogat în special în cervide. Folclorul este foarte divers, iar fondul etnografic impresionant de bogat. Frumuseţile peisagistice, valoarea monumentelor de artă feudală şi varietatea monumentelor naturale, fac din judeţul Suceava o regiune de un interes turistic deosebit.

Datorită poziţiei sale geografice şi a condiţiilor istorice, populaţia judeţului a venit de-a lungul timpului în contact cu mai multe elemente de cultură şi civilizaţie alogene Culturile poloneză, ucraineană şi rusă au influenţat locuitorii judeţului şi prin numeroşii reprezentanţi ai acestor etnii ce s-au stabilit de-a lungul timpului pe aceste meleaguri. Odată cu ocupaţia austro-ungară din 1775, populaţia judeţului cunoaşte mai îndeaproape cultura şi civilizaţia de tip germanic, reprezentată de autorităţile imperiale, dar şi cultura şi civilizaţia altor popoare oglindite de populaţiile de saşi, maghiari, cehi, slovaci, croaţi etc., colonizate în acest teritoriu.

Datorită aşezării sale geografice, judeţul Suceava de-a lungul timpului a constituit şi constituie un spaţiu de intersecţie a numeroase căi de comunicaţie.