Internaționalizarea sistemului urban din România prin prisma relațiilor rutiere

Rezumat

Internaționalizarea este un proces nou pentru România și care încearcă să ia amploare, făcând pași mici, pe teritoriul țării noastre. Fenomene recente în istoria urbană, internaționalizarea economică și a transporturilor sunt două subiecte de studiu care se intersectează profund. Internaționalizarea rutieră se definește ca fiind un proces prin care România, ca entitate statală, alături de orașele de pe teritoriul său creează legături diverse cu statele europene, din raționamente economice și demografice.

Lucrarea de licență intitulată „Internaționalizarea sistemului urban din România prin prisma relațiilor rutiere” își propune să deslușească problemele cu care se confruntă statul român în deșfășurarea procesului anevoios de dezvoltare economică și care sunt, mai cu seamă, realitățile din spatele planurilor și proiectelor de construcție a unei infrastructuri sustenabile în țara noastră. Totodată, acest studiu își propune să analizeze legăturile pe care România, în special Regiunile de Dezvoltare, le deține cu statele Uniunii Europene și nu numai, tocmai pentru a înțelege intensitatea mai mică sau mai mare a manifestării procesului de internaționalizare.

De asemenea, prin aplicarea chestionarului „Percepția persoanelor care au părăsit România despre mijloacele de transport internațional de persoane, despre fenomenul de migrație și despre efectele pandemiei de COVID-19”, se dorește a se afla care sunt motivele reale pentru care con-naționalii noștri au ales să emigreze din România și care sunt traiectoriile pe care aceștia le-au urmat în drumul lor spre un trai mai bun, la care vom adăuga opiniile dânșilor despre ceea ce înseamnă dezvoltarea economico-socială a România, unde vom include aspecte ce țin de domeniul transporturilor rutiere, de migrației și de impactul pe care pandemia de COVID-19 l-a avut asupra vieților lor.

Introducere

Problematica internaționalizării economice ocupă un interes limitat în geografia economică actuală. Cu toate acestea, în cazul orașelor din România, ea devine un subiect strategic în spațiul politico-decizional. Datorită faptului că sunt manifestări relativ noi în istoria urbană, internaționalizarea economică și cea a transporturilor sunt două subiecte de studiu care se întrepătrund totalmente. Internaționalizarea sistemelor urbane prin prisma relațiilor rutiere este caracterizată ca fiind un proces prin care România, ca stat, alături de localitățile sale componente dezvoltă diverse conexiuni cu alte statele europene, din rațiuni economico-demografice, prin intermediul infrastructurii rutiere de transport.

La baza alegerii acestei teme a stat dorința proprie de a cunoaște mai multe detalii despre infrastructura de transport rutier din România, având în față realități și experiențe uluitoare despre aceasta, dar și de a descoperi care sunt legăturile pe care statul român le deține cu continentul european, prin prima rețelei rutiere de care dispune.

„Poziția unui teritoriu într-un sistem teritorial superior este cel mai adesea analizată prin prisma accesibilității sale, un parametru care este „produsul principal al sistemului de transport”. Menirea principală a infrastructurii de transport este aceea de a face posibilă interacțiunea spațială, respectiv a mobilității persoanelor, bunurilor, informației și energiei necesare activităților sociale, culturale și economice. Calitatea infrastructurii de transport în termeni de capacitate, conectivitate, viteză de transport, etc., determină avantajele acțiunilor de localizare, respectiv avantajele competitive ale unui loc. Importanța rolului infrastructurii de transport în diferențierea teritoriilor și în dezvoltarea diferită a acestora este evidentă: cu cât un loc va avea acces mai ușor la localizările imputurilor materiale și la piețe, cu atât va fi mai productiv, mai competitiv și mai de succes decât locurile mai izolate sau periferice.” (Țurcănașu, Roșu, Eva, & Covăsneanu, 2020)

Prin transportul rutier se înțelege orice operațiune de transport care se realizează cu vehicule rutiere, pentru deplasarea persoanelor, mărfurilor și bunurilor, chiar dacă vehiculul rutier este pe o anumită porțiune transportat la rândul pe sau de pe un alt mijloc de transport; operațiunile și serviciile adiacente sau conexe transporturilor rutiere sunt considerate operațiuni de transport rutier. Transporturile rutiere , dintre toate categoriile de transport, s-au dezvoltat cel mai mult în ultimul secol, iar existența a aproximativ 15 milioane de km de drumuri modernizate în toată lumea, rețele stradale, etc. ale așezărilor și drumuri nemodernizate au contribuit la dezvoltarea transportului rutier.