Monografia geografică a comunei Berceni din județul Prahova

INTRODUCERE

Studiul de monografie geografică a comunei Berceni din judeţul Prahova reprezintă o lucrare realizată in scopul susţinerii examenului de licenţă al Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinţe Agricole, specializarea Geografie, din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa.

Acest studiu este prima lucrare de monografie geografică ce se referă exclusiv la teritoriul acestei comune. De asemena s-a realizat un studiu ce vrea să aducă contribuţii la monografia comunei Berceni, studiu centralizat pe istoricul comunei („Contribuţii la monografia comunei Berceni”, Dorin Stănescu, Editura Scrisul Prahovean).

Utilizând numeroase date statistice, date bibliografice, materiale cartografice şi fotografice şi chiar simple păreri ale locuitorilor satelor componente ale comunei s-a ajuns la realizarea acestei lucrări.

Acest studiu al elementelor geografice fizice şi economice al comunei Berceni reliefează interdependenţa dintre cadrul natural şi comunitatea umană de pe acest teritoriu, şi de asemenea evoluţia particulară a personalităţii teritoriului faţă de comunele vecine, care s-au confruntat cu condiţii fizice, istorice şi economice mai mult sau mai puţin asemănătoare.

Studiul are la bază cercetări pe teren, incursiuni de observare şi cartare, precum şi de fotografiere ce acoperă întreg teritoriul comunei. De un real ajutor a fost consultarea materialului bibliografic, enumerat în capitolul de bibliografie şi care a completat numeroase pasaje rămase neclare în urma studiului de teren. Partea ştiinţifică este completată de hărţi generale şi speciale, grafice şi fotografii, realizate în scopul înţelegerii mai exacte a textului, evidenţierii trăsăturilor cadrului natural şi uman.

Lucrarea oferă şi o bogată colecţie de date statistice referitoare la elementele hidrografice, soluri şi mai ales la dinamica şi structurile demografice ale populaţiei şi activităţile economice.

Monografia doreşte să găsească răspuns la unele întrebări specifice perioadei istorice actuale sau chiar, să pună unele întrebări. Astfel, lucrarea se vrea a fi şi un semnal de alarmă pentru cei ce deţin posibilitatea îmbunătăţirii tehnologiilor de transformare şi conservare a cadrului natural şi mai ales a celui antropic. Lucrarea se doreşte a fi utilă celor interesaţi de aspectele geografice ale comunei Berceni. Scopul general al lucrării constă în prezentarea datelor sistematizate şi analizate ştiinţific unor persoane interesate de caracteristicile teritoriului comunei.

Nu în ultimul rând se doreşte a aminti cititorilor că acest studiu este perfectibil şi că se doreşte a constitui un punct de plecare pentru viitoare studii mai complete şi mai aprofundate.

Elemnte generale de cartografie. Necesitatea utilizării diferitelor produse grafice şi cartografice

Produsele cartografice rezultă în urma tuturor operaţiunilor ştiinţifice şi tehnice, care constau în observaţii directe sau consultarea unei documentaţii. Cartografia a devenit o ştiinţă separată de Geografie, alcătuită din ramuri cum ar fi Cartografia matematică, Întocmirea hărţilor, Cartoreproducerea, Cartometria şi Cartologia. Aceste ramuri studiază procedeele de reprezentare a suprafeţei terestre cu ajutorul formulelor matematice, metodele de realizare a originalului, de editare şi multiplicare,instrumentele şi măsurătorile ce se pot efectua pe hărţi şi planuri şi istoricul acestei discipline.

În timp, s-au individualizat cartografia topografică sau generală şi cea tematică sau specială, din care fac parte cartografia fizico-geografică, geologică şi economico-geografică. Acestea se împart la rândul lor în mai multe ramuri. Astfel, hărţile speciale social-economice cuprind hărţi ale populaţiei, hărţi economice - ale repartiţiei industriei, ale modului de utilizare al terenurilor, ale repartiţiei resurselor, hărţi de sistematizare, hărţi politico-administrative etc.

Produsele cartografice sunt indispensabile în studiul geografic, fizic sau economic, deoarece oferă o cantitate mult mai mare de informaţii, într-un mod mult mai explicit. Prin interpretarea hărţilor se înţelege identificarea semnelor convenţionale şi determinarea relaţiilor dintre elementele de pe teren reprezentate aici. Interpretarea hărţilor presupune analiza datelor generale despre hartă, cum ar fi titlul, teritoriul reprezentat, scara, proiecţia utilizată, destinaţia etc.; analiza conţinutului hărţii. Astfel, se studiază elementele de altimetrie (relief, reţea hidrografică, vegetaţie) şi de planimetrie - reţea de localităţi, reţea de comunicaţii şi utilizarea terenurilor. Studiul acestora se referă la metodele de reprezentare - specifice fiecărui element, semnele convenţionale, culorile, alte date explicative aflate pe hartă. Pentru reţelele de aşezări umane se vor urmări numărul acestora, tipul, structura şi textura, localitate cea mai importantă, relaţiile de interdependenţă dintre localităţi şi relief sau cadrul natural în general, căile de comunicaţii, reţeaua hidrografică, frecvenţa gospodăriilor izolate şi alţi factori determinanţi ai localităţilor. Căile de comunicaţii vor fi studiate din punctul de vedere al categoriilor, al datelor caracteristice ce se pot afla pe hartă sau deduce, al altor particularităţi - cum ar fi ramblee, deblee, poduri etc. De asemenea se vor face precizări în ceea ce priveşte categoriile de utilizare a terenurilor, accentuarea categoriei predominante şi relaţiile de interdependenţă cu relieful. Important mai este şi studiul exploatării resurselor naturale - tipul acestora, mărimea, importanţa, relaţia acestora cu centrele de prelucrare şi felul transporturilor speciale. În această operaţie de analiză şi interpretare a hărţii un rol foarte important îl deţine legenda hărţii, care nu poate lipsi de pe nici o hartă. De asemenea o hartă, pentru a putea fi interpretată trebuie să fie lizibilă şi redactată conform normelor de cartografiere specifice hărţii respective, care are o anumită scară, temă, destinaţie etc.

Orice hartă, în timp, trebuie reambulată, în funcţie de schimbările produse pe teren - acestea fiind mult mai dese în cazul unor harţi cu caracter uman şi economic. Mai mult în cazul hărţilor speciale umane şi economice, reambularea periodică permite şi o monitorizare a evoluţiei în timp a diferiţilor factori.

ISTORICUL CERCETARILOR

Câmpia Română a făcut obiectul de cercetare al celor mai renumiţi geologi şi geografi români încă de la sfârştul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, dar despre Câmpia Vlăsiei şi mai ales despre cea a Snagovului s-a scris foarte puţin, existând doar studii răzleţe şi neaprofundate.

Există trei teze de doctorat cu subiectul Câmpia Română în primele decenii ale secolului trecut, şi anume Emm. de Martone (1904), Al. Dumitrescu-Aldem (1911) şi G. Vâlsan (1915). Există şi lucrarea lui Em. Protopopescu-Pache, care a avut tot scopul unei lucrări de doctorat, dar care nu a putut fi prezentată datorită războiului.

În 1934, N. Cernescu determină factorii climatici şi zonele de sol din cadrul Câmpiei Române. În 1936, I. P. Voiteşti localizează un lac cuaternar pe teritoriul Câmpiei Române.

Între anii 1944 şi 1966 apare o nouă orientare sub raport metodologic, teoretic şi pe teren. Astfel, cercetările geologice, geomorfologice, hidrogeologice, pedologice, geotehnice şi agronomice iau o mare dezvoltare prin numeroase colective şi institute de specialitate. Apar acum cercetări de amănunt, sinteze, proiecte geotehnice şi de dezvoltare a agriculturii.

În 1947 apare lucrarea lui N. M. Popp, intitulată „Formarea Câmpiei Române”.

I. Conea, în 1970 şi 1972 şi N. Spirescu, în 1970 studiază depozitele superficiale şi analizează paleosolurile şi loessul, folosind metode moderne de laborator. În 1960, 1968 şi 1972, N. Macarovici efectuează studii asupra moluştelor şi mamiferelor şi analizează polenul pentru fixarea depozitelor cuaternare.

Importante sunt şi studiile arheologice efectuate de C. N. Plopşor între 1930 şi 1959, în strânsă legătură cu depozitele cuaternare.

N. Botzan efectuează studii ale conductelor de irigaţii, desecări şi agroamelioraţii între anii 1956 şi 1966.

CAPITOLUL 1

POZIŢIA ŞI AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Teritoriul comunei Berceni se află situat, din punct de vedere fizico-geografic în partea central- sud- estica a României (fig. 1 – Poziţia geografică în cadrul României), în zona norică a unitătii Câmpia Română (fig. 2 – Poziţia geografică a Câmpiei Ploieştiului în cadul Câmpiei Românei). Mai exact, teritoriul comunei ocupă o parte a Câmpiei piemontane a Ploieştilor.

Comuna Berceni se află situată, din punct de vedere administrativ, în partea central- sudică a judeţului Prahova (fig. 3 – Judeţul Prahova).