Monografia Istorico-geografică a Comunei Dersca

1. INTRODUCERE

,,Ţara noastră întregită e una din cele mai frumoase si mai bogate ţări din lume"

Frumuseţea acestei ţări este oglindită prin bogăţia lanurilor de grâu şi a comorilor ascunse în subsol, prin viaţa oamenilor ce-i compun populaţia.

Noi putem aduce în completare frumuseţea satelor şi a oraşelor cu istoria lor veche şi rezistenţa pe aceste meleaguri de peste două mii de ani.

Înregistrarea aşezărilor omeneşti a devenit o preocupare pentru numeroşi cercetători contemporani.

Aceştia au insistat în cunoaşterea fiecărei aşezări în parte şi au vorbit de dealuri, de munţi şi alte forme de relief care compun teritoriul românesc.

Geograful descrie, printre altele, fauna şi flora cât şi ocupaţiile oamenilor.

Lingvistul cercetează toponimele, singurele resturi ale unei limbi vorbite odinioară pe un teritoriu oarecare.

Istoricii insistă ca prin munca lor sa scoată în relief originea şi limba poporului român, vechimea fiecărei aşezări prezentate prin urmele arheologice întâlnite.

În tratarea acestei lucrări, am urmat metoda teoretica şi practică a academicianului Iorgu Iordan, care prin lucrarea sa de căpătai aduce o contribuţie de seama în acest domeniu. Am mai folosit metoda documentării prealabile prin studierea materialului bibliografic menţionat în bibliografie.

Am aplicat metoda geografică şi metoda geografiei lingvistice, efectuând anchete pe teren în diferite perioade ale anului. Am stat de vorbă cu persoane care cunosc bine satele din comună şi locurile având totdeauna grijă ca în informaţii să nu se strecoare versiuni greşite.

Am folosit şi metoda deplasării în teren împreuna cu subiecţii selecţionaţi determinând în mod corect nume de vârfuri, dealuri, piscuri, păduri, pâraie, poiene, hăţişuri, izvoare, sau alte forme ale zonei de cercetat.

De asemenea, am aplicat metoda istorica prin care în afara materialului bibliografic de strictă specialitate, am consultat o serie de documente istorice, indicate în bibliografie, hărţi civile şi militare, din cele mai vechi timpuri cu scopul de a putea analiza păstrarea şi evoluţia unor vechi denumiri.

Fiind vorba de zona în care m-am născut, de locurile unde am copilărit, m-am socotit îndatorat să-mi aduc şi eu propria contribuţie la cunoaşterea acestei părţi de tară şi în consecinţâ am hotărât să întocmesc această lucrare.

Întreaga lucrare poate fi prezentată pe scurt prin câteva referiri la cele trei capitole pe care le are în componenţa.

Capitolul I cuprinde partea geografică şi face referinţă la principalele componente ale cadrului geografic: relief, particularităţi ale cadrului natural, aşezare, cât şi la factorii care influenţează cadrul geografic (clima, reţea hidrografică, resurse ale subsolului, etc.).

Capitolul II l-am structurat pe trei subcapitole, repartizând fiecărui sat al comunei câte un subcapitol separat.

Cunoscându-se importantele urme arheologice de pe teritoriul comunei Dersca, care atestă existenţa unor vechi comunităţi umane pe aceste locuri, dar şi dificultatea întocmirii unei monografii doar prin prezentarea izvoarelor arheologice am hotărât sa înmănunchez într-un singur capitol documentele avute la dispoziţie făcând trecerea de la o sursă istorică la alta în mod cronologic.

Capitolul III face referire la etnografia zonei, având în componenţă date, izvoare, referiri , unele fiind studii ale unor cercetători, altele culegându-le personal de la anumiţi artişti populari, bătrâni, oameni care şi-au lăsat numele în istoria acestor locuri.

Din punct de vedere geostructural, teritoriul studiat este amplasat în întregime pe unitatea de platformă veche, numită Platforma Moldovenească, care reprezină continuarea pe teritoriul ţarii noastre a extremităţii S-V a Platformei Est-Europene, această platformă depăşeşte limitele teritoriului de care ne ocupăm întinzându-se spre V până dincolo de valea Siretului, iar spre S până dincolo de Bârlad.

Sub raport geologic teritoriul studiat cuprinde două serii de formaţiuni suprapuse, cu caractere diferite:

a - fundamentul precambrian, care constituie cele mai vechi formaţiuni din ţara noastră, acoperite cu o stivă de strate sedimentare vechi paleozoice şi mezozoice;

b - depuneri sedimentare ale noegenului, care sunt acoperite cu o cuvertură subţire de formaţiuni cuaternare.

Fundamentul care înclină spre V, este acoperit cu depuneri sedimentare mai noi, fiind alcătuit din şisturi magmatice roşii sau cenuşii, cu textură gnaisică. La partea inferioară se găsesc granite roz cu moscuvit şi biotit.

Pe baza cercetărilor geofizice care au avut loc s-a constatat că acest soclu de vârstă preacmbriană, coboară în trepte de la E spre V. Peste acest soclu rigid, nivelat de îndelungata eroziune, stau aşezate discordant strate sedimentare de gresie cuarţitică şi gresie argiloasă, groase de peste 400 m, presiluriene (ordovician), acoperite la rândul lor de calcare siluriene, groase de cca 300 m, care se înalţă şi se afundă puternic spre V. Fundamentul cristalin, străbătut de intruziuni granitice, nu apare la suprafaţă. El a fost întâlnit în forajele de la Nicolina (Iaşi) şi Todireni, fiind alcătuit dintr-o serie de argile negricioase cu intercalaţii de gresii şi arcoze. Această serie de depozite nu este fosiliferă, fiind aproape orizontală.

Depunerile neogene— aparţin miocenului şi cuprind doua orizonturi: tortonianul şi sarmaţianul.

Tortonianul superior este reprezentat prin gresii calcaroase, marne cu foraminifere, cu intercalaţii de gips, având o bogată faună de moluşte. Apare la zi numai în malul Prutului, între Oroftiana şi Liveni, de altfel singurul loc unde apare la zi în Podişul Moldovei.