Orașul Găești - cercetare geografică și geologică

INTRODUCERE

Oraşul Găeşti nu se numără printre localităţile din ţara noastră care au reprezentat obiectul de studiu al unor geografi români. Astfel se poate afirma faptul că lucrările ştiinţifice care s-au ocupat cu analiza proceselor geografice în cadrul oraşului Găeşti sunt aproape inexistente. Din acest motiv, problemele de specialitate sunt slab cunoscute din punctul de vedere abordat. Acestea sunt însă doar câteva dintre motivele care au condus la alegerea lucrării de faţă. Motivelor menţionate mai sus li se adaugă altele de natură afectivă. Dintre acestea se impune menţionarea provenienţei mele din Mogoşani – Dâmboviţa, localitate situată în imediata vecinătate a oraşului Găeşti. Studiul de faţă urmăreşte prezentarea elementelor specifice oraşului Găeşti fiind structurat în douăsprezece capitole care cuprind istoricul cercetării geografice, aşezarea geografică în cadrul Câmpiei Române, poziţia şi limitele oraşului, caracterizarea apariţiei şi structurii reliefului, factori bio-pedo-climatici, hidrografici şi analize geodemografice şi economice.

Realizarea acestei lucrări are drept scop principal obţinerea diplomei de licenţă şi formarea abilităţilor necesare pentru elaborarea unei lucrări ştiinţifice de mare amploare şi complexitate.

Lucrarea de faţă a fost elaborată pe baza analizei şi interpretării datelor preluate de la Centrul Judeţean de Statistică Târgovişte, Primăria oraşului Găeşti, Postul Meteorologic Găeşti, Postul Hidrometric Zăvoiu Orbului pentru râul Argeş şi date bibliografice.

Observaţiile şi investigaţiile proprii, pe teren, reprezintă o altă sursă de documentare, pentru realizarea acestei lucrări. Observaţiile vizuale au vizat cu precădere extinderea ariei urbane, în funcţie de principalele elemente ale cadrului natural.( râul Argeş respectiv pârâul Potop ), influenţa acestuia asupra structurii populaţiei pe sectoare de activitate şi impactul antropic asupra mediului înconjurător. Toate informaţiile obţinute din sursele de mai sus au fost prelucrate şi interpretate şi de asemenea au fost reprezentate grafic şi cartografic.

CAPITOLUL 1

ISTORICUL CERCETĂRII GEOGRAFICE

Lunca Argeşului a constituit un obiect de studiu important pentru cunoaşterea evoluţiei fizico-geografice a Câmpiei Române şi a întregului teritoriu carpato-danubiano-pontic. Date din ce în ce mai amănunţite care urmăresc evoluţia modificărilor geografice apar o dată cu secolul al XVIII-lea. Se poate aminti în acest sens harta stolnicului Constantin Cantacuzino tipărită la Padova în 1700 şi harta aromânului Rhigas din Velestin apărută în 1797, care cuprinde Ţările Române cu bogate informaţii şi descrieri geografice, alături de cele istorice şi arheologice. La aceste lucrări de referinţă se pot adăuga dicţionarul geografic al lui Bauler din 1778, harta austriacă din 1870 cu scara 1:57.000 ce cuprinde toate aşezările din Lunca Argeşului, harta austriacă de la 1857 şi dicţionarul topografic şi statistic al lui Dimitrie Fundescu din 1872.

Primele lucrări de paleogeografie a Câmpiei Române sunt realizate de Aldem Dumitrescu (1910,1911), George Vâlsan (1914,1915,1916).

Probleme de geomorfologie legate de microformele de relief în interdependenţă cu clima sunt abordate de George Vâlsan în 1917. Problemele de hidrologie au atras atenţia mai multor cercetători, fiind abordate următoarele aspecte: observaţii asupra cursurilor râurilor din Valahia, studii de hidrografie, hidrogeologie, regimul apelor etc. Studii de geologie sunt realizate de St. Manolescu (1923-1924), Pache Protopopescu (1923-1933).

Perioada de după cel de-al doilea război mondial aduce noi orientări sub aspect teoretic şi metodologic.

Începând cu lucrarea „Formarea Câmpiei Române” a lui N. Popp în 1947, cercetările de geologie, hidrogeologie, sistematizare geomorfologică se extind foarte mult în bazinul inferior al Argeşului. Se remarcă studiile de geologie realizate de E. Liteanu (1951,1952,1953,1956), ale colectivului format din T. Naum, H. Grumăzescu, Ghe. Niculescu (1954) şi cele de geotehnică ale lui Fl. Crăciun şi D. Popescu (1953).

E. Liteanu în colaborare cu A. Pricăjan, T. Brandabur, C. Ghenea, D. Slăvoacă, G. Opran s-au ocupat în special de probleme de geologie, stratigrafie, tectonică şi hidrogeologie. Cercetările pedologice din 1959-1966 efectuate de N. Florea şi I. Munteanu sunt completate de studii asupra depozitelor loessoide realizate de E. Liteanu (1953), P. Coteţ (1956), M. Botezan (1959), M. Pascu (1961), V. Tufescu (1963).