Politici de coeziune teritorială în România. Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Ungaria

Introducere

Coeziunea teritorială se referă la o dezvoltare echilibrată, coerentă și armonioasă a teritoriului, sub aspectul activităților economice, sociale, al dotărilor, al accesibilității și al calității mediului, al existenței condițiilor de viață și de muncă echitabile pentru toți cetățenii, indiferent de locul în care se află. Politica de coeziune teritorială urmărește diminuarea diferențelor de dezvoltare dintre regiunile geografice, dintre mediul urban și cel rural, dintre centru și periferie, precum și prevenirea amplificării discrepanțelor teritoriale.

Motivația alegerii acestei teme este faptul că doresc să cunosc oportunitățile pe care le oferă județul în care trăiesc. Odată cu începerea derulării acestui program de cooperare transfrontalieră, lucrurile au început să se dezvolte atât din punct de vedere economic și social. Având în vedere că sunt studentă și la Facultatea de Științe Economice, am perceput mult mai rapid schimbările din punct de vedere economic, dar și îmbunătățirile aduse mediului înconjurător, prin crearea de spații verzi și prin protejarea pădurilor.

Aș dori ca acest program să ajute la dezvoltarea a cât mai multe domenii, pentru crearea locurilor de muncă, având în vedere rata ridicată a șomajului la persoanele active (16 – 25 de ani). De asemenea, să se modernizeze cât mai multe rețele de transport secundare, care fac legătura între satele mici și centrele urbane, precum și rețeaua de apă potabilă în zonele defavorizate.

Capitolul I

Politica de Cooperare Transfrontalieră a Uniunii Europene

1.1 Însemnătatea politicii de coeziune a Uniunii Europene

Procesul de construcție în care se află Europa se bazează pe cultura și istoria comună. Secolele XIX și XX au fost decisive pentru această construcție europeană, pentru dinamica și definirea granițelor, a cărei istorie se întinde până la greci. În această perioadă au luat naștere și s-au consolidat statele națiunii. Numeroasele conflicte cu care a fost marcată Europa au avut ca scop tocmai definirea frontierelor naționale, care de multe ori nu au concis cu cele etnice sau naturale.

Scopul pentru care a fost creată Uniunea Europeană este de a pune capăt acestor surse conflictuale, dar și războaielor sângeroase dintre țările vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Perioada în care statele europene încep să găsească puncte comune, atât din punct de vedere economic cât și politic, a fost anii '50, moment în care a luat naștere Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Scopul principal al acestei comunități a fost de a asigura o pace durabilă, la nivel internațional.

Pentru atingerea bunăstării generale au devenit indispensabile: manifestarea solidarității cu indivizi și/sau națiuni mai slab dezvoltate și stabilirea de relații economice interne și internaționale de durată, bazate pe încredere.

Progresul tehnologic, dezvoltarea serviciilor, creșterea producției și a consumului, precum și frecventele crize (din domeniul resurselor) din ultimele decenii au dus la accentuarea dependenței între națiuni și intensificarea relațiilor comerciale dintre țări asigurându-se un grad cât mai ridicat de coeziune economică, care pe termen lung, poate duce la obținerea de beneficii economice pentru toți cei implicați.

Coeziunea poate fi definită ca fiind acea caracteristică a elementelor ce compun un sistem, care realizează coerența și unitatea ansamblului și permite funcționarea și perpetuarea sistemului. D. Tarschys distinge următoarele niveluri la care poate fi surprinsă coeziunea: economic, social, cultural și politic.

„ Coeziunea economică reprezintă suportul atingerii obiectivului general urmărit de fiecare națiune, cel al creșterii bunăstării. În Europa, cei treizeci de ani care au urmat războiului, cunoscuți și sub numele de «cei treizeci de ani glorioși», au fost urmați de alți douăzeci de ani de creștere încetinită, pentru ca, în ultimul deceniu, procesul de creștere să fie reluat. Specialiștii în istorie economică subliniază rolul esențial jucat în secolul al XX-lea de cei trei «I»: inovare, instituții și investiții” ( „România și cooperarea teritorială europeană: programul de cooperare transfrontalieră România – Bulgaria, 2007 – 2013” 2010, Pîrvu Lucian ).

Un alt criteriu important pentru dezvoltarea unui sistem economic este coeziunea socială. Necesitatea atingerii coeziunii economice s-a făcut simțită încă din secolul al XIX-lea, odată cu revoluția industrială. Problemele cu caracter social au reprezentat prețul plătit de societate pentru progresul tehnologic făcut. Aceste probleme afectau anumite categorii sociale: cele mai vulnerabile ( copii, femei, bătrâni ) sau cele mai expuse modificărilor economice ( șomeri, persoane slab calificate sau necalificate). Astfel nevoia unei politici inovatoare a devenit tot mai stringentă, scopul acesteia fiind reducerea diferențelor dintre indivizi, regiuni sau state.

A treia trăsătură specifică societăților industriale dezvoltate este coeziunea culturală. Aceasta este caracteristica care evidențiază o creștere a comunicării și propagarea sistemelor de valori culturale comune. Intensificarea relațiilor economice internaționale și progresul tehnologic au favorizat aceste procese.

Trăsătura specifică evoluțiilor politice de-a lungul ultimelor veacuri, dar și perioadei contemporane este dată de coeziunea politică. Această coeziunea a fost mai evidentă în ultimele decenii pe fondul revoluției tehnologice și comunicaționale, fiind reprezentată de oficializarea normelor și instituțiilor internaționale. Manifestările religioase, politice, civile, profesionale la care statele din Europa au fost martore, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea au avut ca și obiectiv de bază consolidarea coeziunii politice atât în plan intern, cât și în plan internațional. Urmărirea unor interese și scopuri comune, la nivel internațional, au dus la apariția unor alianțe, organizații și alte categorii de entități, având un grad mai ridicat sau mai redus de coeziune politică.

La nivel european, termenul de coeziune a primit un înțeles mai restrictiv și anume, acela de coeziune economică și socială. Coeziunea rămâne unul dintre pilonii importanți pentru Comunitatea Europeană, fiind totodată obiectivul acțiunilor întreprinse în ceea ce privește dezvoltarea regională.