Poluarea sonoră

CAPITOLUL I:

I.1. Introducere

Zgomotul creat de traficul rutier din marile oraşe, duruitul picamerelor de pe şantierele în construcţii, vecinii gălăgioşi, precum şi alţi factori provoacă zilnic nervi, oboseală şi stres.

Acest vacarm urban este motivul pentru care multe persoane suferă constant de dureri de cap, stări de anxietate, irascibilitate. Întreg vacarmul poate fi numit simplu: poluare sonoră.

Poluarea sonoră este una din cele mai mari probleme cu care se confruntă oamenii la ora actuală, alături de poluarea atmosferică şi managementul deşeurilor. Jumătate dintre persoanele respective trăiesc într-un zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore, conform unor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Lucrarea de faţă încearcă, într-o oarecare măsură, să atragă atenţia asupra poluării sonore din România (în general) şi din Municipiul Cluj-Napoca, în special.

Cele mai importante surse de poluare sonoră sunt:

• circulaţia sau transporturile, adică traficul rutier;

• industria;

• construcţiile şi montajul utilajelor tehnologice;

• comerţul;

• vecinii gălăgioşi etc.

Primul capitol tratează sursele de poluare sonoră, cauze, măsuri de combatere şi diminuare a poluării, instrumente de detectare, metode de combatere a zgomotului şi atenuatoare de zgomot. Tot în capitolul I este tratată şi Politica Uniunii Europene de combatere a poluării sonore precum şi problematica poluării sonore în România, în vederea aduceri ei la limitele prescrise de OMS.

Al doilea capitol abordează pe larg poluarea sonoră în Cluj-Napoca. Acest capitol prezintă analiza Swot, Harta de zgomot pentru Cluj, limita decibelilor, impunerea unui alt trafic, impactul zgomotului asupra pieţei imobiliare, Centrul Clujului – zona cea mai poluată fonic.

Tot aici, în acest capitol sunt tratate următoarele subcapitole: soluţii privind poluarea sonoră în Cluj, “harta de 8 miliarde”, Clujul de două ori mai zgomotos, precum şi avantajele hărţilor acustice şi totodată sancţiunile prevăzute de lege.

Partea practică care face parte din capitolul III - conţine metoda de cercetare, concluzii şi recomandări cu privire la poluarea sonoră şi studiul practic.

Finalul lucrării, adică capitolul IV – reprezintă chestionarul – Anexa, fiind realizat pe un eşantion de 60 subiecţi.

Scopul acestui studiu este de a găsi şi prezenta metode favorabile privind diminuarea, combaterea şi cauzele poluării sonore din Municipiul Cluj-Napoca.

Principalele concluzii ale studiului se referă la:

• includerea politicii zgomotului în politica de protecţie a mediului

• dezvoltarea unui management şi a unei politici a zgomotului eficient, diferenţiat pe zone ale localităţii

• aplicarea şi implementarea adecvată a legislaţiei UE transpuse

• utilizarea sprijinului potenţial oferit de UE şi OMS pentru îmbunătăţirea politicii şi reglementărilor de mediu; dezvoltarea unui program cu fonduri europene pentru implementarea prevederilor UE şi difuzarea lor către marii producători de poluare sonoră

• stabilirea unei metodologii adecvate pentru costurile de transpunere şi implementare

• utilizarea altor surse financiare interne şi externe pentru acoperirea tuturor costurilor şi activităţilor implicate

• desfăşurarea unor campanii eficiente de informare atât a producătorilor cât şi utilizatorilor de echipament utilizat în exterior.

• impunerea unor limite pentru echipamentele şi utilajele importate, evidenţiat prin agrementul ce însoţeşte introducerea în ţară a acestora.

I.1.1. Aspecte generale vizând poluarea, respectiv poluarea sonoră

Omul trăieşte în lumea sunetelor şi a zgomotului.

Zgomotul este un ansamblu de sunete care pun în mişcare de vibraţie aerul sau chiar forme solide. Zgomotul se mai poate defini ca fiind un sunet puternic, necoordonat.

Sunetul se defineşte prin vibraţiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv. Sunetul ne poate oferi momente de distracţie: când ascultăm o simfonie sau cântecul păsărelelor, ne permite să comunicăm cu familia şi prietenii noştri prin intermediul vorbirii. Tot sunetul ne avertizează de apropierea unui automobil, ne atrage atenţia când sună telefonul sau bate cineva la uşă etc.

Unitatea de măsură a intensităţii sunetelor este decibelul (dB). Studiile arată ca omul percepe sunete cu o frecvenţă între 16 – 20.000 vibraţii/sec şi cu o intensitate între 0 – 120 dB.

Zgomotul produs de o convorbire se situează între limitele: 30 – 60 dB.

Nivelul de 20 – 30 dB este inofensiv pentru organismul uman. Limita sunetului este de 80 dB. Sunetele de 130 dB provoacă senzaţia de durere, iar cele de 150 dB sunt insuportabile (în trecut există temenul de “moarte sub clopot”) .

În natură sunetele puternice sunt mai rare, zgomotul este slab şi de scurtă durată. Sunete precum: murmurul apei unui izvor sau freamătul frunzelor sunt întotdeauna plăcute auzului, ele liniştesc şi diminuează stresul. Dar aceste sunete sunt tot mai rare, în prezent, fiind înlocuite de zgomotul provocat de industrie şi transport.

Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote.

Poluarea sonoră poate fi generată de:

a) surse naturale: erupţii vulcanice, cutremure, alunecări de teren, vuietul cascadei etc.

b) surse artificiale (surse generatoare de zgomot în mediul ambiant): sunetul sirenelor, sonerii, claxoane, zgomotul produs de traficul auto sau aerian.

Măsurătorile efectuate în oraşele mari arată că nivelul zgomotului (în orele de vârf) depăşeşte cu mult standardele şi normele sanitare.

Zgomotul este interpretat în mod diferit de către fiecare individ, depinzând foarte mult de vârstă, temperament, starea de sănătate, factorii externi etc.

Sunetele de intensitate mare afectează aparatul auditiv şi centrele nervoase producând reacţii dureroase sau chiar şocuri. Pe lângă acestea, poluarea sonoră poate provoca, la nivelul organismului uman, o serie întreagă de efecte începând cu uşoare oboseli auditive până la stări nevrotice grave sau chiar traumatisme ale organului auditiv.