Regimul Hidrologic al Râului Vaslueț

I. Aspecte introductive

Studiile hidrologice au o importanţă deosebită, atât teoretică cât şi practică, numeroasele evenimente nefaste din trecut făcându-ne conştienţi de necesitatea lor. Dezvoltarea societăţii umane s-a aflat de multe ori sub ameninţarea fenomenelor hidrologice de risc. Întocmirea unor baze de date care să conţină detalii şi informaţii de natură hidrologică referitoare la anii trecuţi cât şi studiile hidrologice pentru un anume râu, se dovedesc utile pentru luarea deciziilor în ceea ce priveşte evitarea sau ameliorarea unui eveniment cu potenţial distructiv.

Deşi râul Vaslueţ are un potenţial limitat în comparaţie cu alte râuri din România, a ridicat multe probleme de-a lungul timpului, ceea ce demonstrează că, indiferent de mărime, toate râurile sunt importante şi trebuie tratate în consecinţă.

I.1. Aşezare geografică şi limite

Râul Vaslueţ este situat în partea de est a României şi este afluent de stânga al Bârladului. Bazinul hidrografic are o suprafaţă de aproximativ 692 km2 (după Atlasul Cadastrului Apelor din România, 1992) reprezentând circa 0.27% din suprafaţa României. Râul izvorăşte de la altitudinea de 340 m, din apropierea dealului Păun, şi se varsă în râul Bârlad la circa 85 m altitudine. Bazinul se desfăşoară pe teritoriul a două judeţe, Iaşi şi Vaslui, şi a 17 comune:

• în judeţul Iaşi: Ciurea, Bârnova, Dobrovăţ, Grajduri, Ciorteşti şi Schitu-Duca;

• în judeţul Vaslui: Codăeşti, Micleşti, Dăneşti, Soleşti, Tăcuta, Văleni, Fereşti, Tanacu, Zăpodeni, Muntenii de Sus şi Muntenii de Jos.

Din punct de vedere matematic, cel mai nordic punct al bazinului este marcat de paralela de 47°05’57” latitudine nordică, cel mai sudic punct al bazinului fiind marcat de paralela de 46°31’45”.

Fig. 1 Poziţia bazinului hidrografic Vaslueţ în cadrul României

I.2. Istoricul cercetărilor

Pentru zona de studiu există numeroase studii de specialitate, de natură geologică, geomorfologică, climatică, hidrologică sau hidrogeologică. Cercetările asupra reliefului încep încă de la sfârşitul secolului XIX, remarcându-se lucrarea lui Grigore Cobălcescu (1883) despre originea sculpturală a Podişului Central Moldovenesc.

În domeniul geomorfologic, amintim lucrările lui I. Ioniţă (1985, 1992, 1997, 2002), care se ocupă de problema cuestelor din Podişul Moldovei, în special de cele din bazinul Bârladului. Datorită impactului asupra utilizării terenurilor, alunecările de teren constituie obiectul cercetării multor geografi, dintre care amintim pe C. Martiniuc, N. Barbu şi V. Băcăoanu. M. Rădoane şi N. Rădoane (1992), M. Rădoane, I. Ichim, N. Rădoane, V. Surdeanu (1999), C. Hurjui (2000) s-au preocupat de studiul proceselor de ravenare, realizând o serie de lucrări de o importanţă deosebită.

Cercetările în domeniul climatic s-au realizat pe baza observaţiilor şi măsurătorilor de la staţiile meteorologice Negreşti, Vaslui, Bârlad şi Tecuci, fiind incluse în studii referitoare la întreg teritoriul României sau la arealul Podişului Moldovenesc. Enumerăm lucrările elaborate de I. Gugiuman şi E. Patraş (1963) care analizează rolul dinamicii atmosferei şi a reliefului în formarea regimului termic diurn, E. Erhan (1983, 1986, 1988) care studiază caracteristicile fenomenelor de secetă şi grindină în cadrul Podişului Moldovei, precum şi climatul oraşului Vaslui, D. Precupanu-Larion (1998, 1999, 2000), care acordă o atenţie deosebită climatului urban al municipiului Vaslui.

Studiile hidrologice şi hidrogeologice au fost elaborate pe baza observaţiilor şi măsurătorilor de la staţiile hidrometrice şi hidrogeologice, remarcându-se lucrările M. Pantazică şi M. Schram (1973, 1979, 1983) referitoare la regimul de îngheţ al râurilor din bazinul Bârladului şi caracteristicile hidrogeologice ale Comunei Bârnova, precum şi lucrarea M. Schram (1972), care relevă caracteristicile hidrochimice ale râurilor din bazinul Bârladului.