Restructurarea industriei carbonifere din Valea Jiului - Impactul social

În sfera geografiei studiile au vizat atât elementele cadrului natural cât şi cele privind aspecte de geografie umană.

Lucrările geografiilor fiziceni şi ale geologilor au încercat clasificarea unor aspecte diferite. Astfel, în cea ce priveşte limitele Depresiunii Petroşani acestea sunt clare către la sud, est şi vest, neexistând discuţii contradictorii în acest sens.limita spre nord este discutată( Grumăzescu, 1975). Modificările suferite de reţeaua hidrografică au suscitat atenţia mai multor autori ( Martonne De.,1900, 1907, B. Von Inkey, 1892, citat de Martonne.,1907, N. Orghidan, 1969.)

Un studiu detaliat asupra unităţiilor de relief din cadrul depresiunii a fost realizat de către Silvia Lupu( 1970)

Geneza Defileului Jiului, şi implicit referirii la Depresiunea Petroşani, a stârnit, ca şi în cazul altor văi transversale din Carpaţi, un deosebit interes din partea geologilor şi a geografilor , emiţându-se mai multe ipoteze. Axarea Jiului pe un sistem de de linii rupturale, cu orientare nord-sud a fost infirmată de cercetările de detaliu ( B. Inkey, 1892), formarea defileului prin antecedenţă a fost formulată de Mrazec L., (1891). Gh. Murgoci ( 1908) a evidenţiat predispoziţia structurală a Văii Jiului. Antecedenţa a fost a fost îmbrăţişată şi de D.D Burileanu( 1942), ca urmare a analizării nivelelor şi teraselor de eroziune. Cu argumente suplimentare ( neotectonice, morfologice, paleoclimatice etc.), această ipoteză este suţinută de V. Mihăilescu( 1963), Gr. Posea ( 1967), M. Iancu ( 1971), L.Badea( 1971) etc Ipoteza captării combinată cu antecedenţa a fost suţinută de Emm. De Martonne ( 1899, 1902, 1907). Captarea unui paleo-Jiu transilvan la Băniţa este confirmată şi de analiza treptelor de relief şi a depozitelor sedimentare de aici( lacustre,, mai fine şi fluviatile) ( Sivia Lupu, 1969).” Trecătoarea Jiului este exemplul cel mai impresionant de antecedenţă dintre toate văile transversale din bazinul Dunării de Jos” ( N. Orghidan, 1969, p. 94).

Depresiunea propriu-zisă: formarea succesivă a stratelor de cărbune este explicată de N. Oncescu ( 1951).

În domeniul biogeografiei ( R. Călinescu, 1955), apoi o serie de studii hidrologice privind amenajarea bazinului Jiului ( T. Morariu, 1955)

Studiile din sfera ştiinţelor umane cuprind lucrării vizând păstoritul în zona carpatică, cu referirii la păstoritul jienilor în spaţiul Văii Jiului ( R. Vuia,1964)

Studii cu caracter monografic( S.Stanca 1933, F.D. Dumitru, 1979, I. Dăbruleanu, 1987, M. Baron, 1998)

În domeniul studiilor sociologice , numai după 1990, pot fi amintiţi (V. Ciocodeică, 1998, Maria Larionescu, 1999, S. Krausz, 1999,2000, I. Pârvulescu , D. Bunciu , 1999, I Boboc , 2000, T. Gaghy ,V. Fulger , 2000, V. Fulger, H. Voichiţoiu, 2001), apoi cu o serie de perspective sociologice asupra lumii rurale (I. Pârvulescu, M. Baron, 2000, I. Pârvulescu, 2001). Studii asupra percepţiei facilităţilor oferite de statutul de zonă defavorizată ( I. Stegar, 2000).

Studii din sfera economiei au fost cuprinse în lucrări încă din anii 50 (Athena Rădoi, 1955, V.Hilt , 1955), apoi în cadrul regiunii industriale Hunedoara Valea Jiului( I.S Gruescu, 1972), apoi în perioada de după restrructurarea industriei carbonifere (A. Blaj,1999 I. Răscolean, 2000, V. Fulger, 2001)cât şi din sfera socio-economicului (P. Hodor, 2001, Valeria Alexandrescu, 2002). Restructurarea industriei carbonifere din Valea Jiului a făcut obiectul unei lucrări după anul 2000 (P. Furtună, 2002)

În domeniul turismului referirii se fac în lucrări ce analizează judeţul din care face parte ( O. Floca, 1936, 1957, 1965, D. Rus, 1998) sau din cadrul bazinului Jiului ( I. Preda, I. Pasere, 1985).

Depresiunea Petroşani este situată în sud-vestul României (fig. 1).

Este situată în cadrul Carpaţiilor Meridionali (fig. 2), şi la zona de contact dintre judeţele Hunedoara, Gorj şi Vâlcea.

Intre munţii Parâng şi Vâlcan la sud şi munţii Retezat şi Şureanu la nord, în bazinul superior al Jiului, se află situată depresiunea tectonică intracarpatică Petroşani. Având , în general, o formă triunghiulară, cu orientare sud-vest - nord-est, ea se desfăşoară în lungul celor două Jiuri, de Vest, şi de Est, pe o lungime de 45 de km şi o lăţime ce variază între 2 km în vest, la Câmpu lui Neag( unde aproape se confundă cu valea Jiului de Vest) , şi 9 km în est, pe linia Petrila - Petroşani şi intrarea Jiului în defileu.

În nord, spre munţii Retezat şi Şureanu, depresiunea se extinde până în Dealul Pleşei (1.300 m), Dealul Păroasa ( 1.509 m), Dealul Mare ( 1.509 m), vârful Zănoaga ( 1.525 m), Dealul Ursului ( 1.021m), vârful Chicera ( 1.059 m), vârful Piatra Leşului ( 1.228 m), de unde linia coboară sub 1.000 m, la nord de Cimpa. Această limită cu caracter morfologic,este pusă în evidenţă de eroziunea selectivă desfăşurată pe cristalinul zonelor montane şi pe formaţiunile noi ( paleogene şi neogene) din depresiune.

La sud, limita faţă de Munţii Vâlcan se evidenţiază prin rupturi de pantă, bazinete de contact litologic şi de confluenţă, utilizarea diferită a terenurilor etc. Aceasta se desfăşoara spre nord de vârful Cioaca Negrului ( 1.602 m) şi vârful Cindoiu ( 1.548 m), de rama nordică a Munţiilor Vâlcan. Spre Munţii Parîng, limita, care are un caracter morfolitologic şi morfostructural, trece pe aliniamentul Dealul Măgura ( 928 m) , vârful Negru ( 1.114 m), Plaiul lui Godeanu ( 1.227 m) şi vârful Cimpa ( 1.088 m).

Între aceste limite, depresiunea are o suprafaţă de 260 km2 , înfăţişându-se ca un bazin geologic bine definit, cu particularităţi geografice distincte, care o individualizează net în cadrul Carpaţilor Meridionali. Depresiunea Petroşani este „una dintre cele mai tipice arii de discontinuitatea geografică relativă din Carpaţii Meridionali” ( V.Mihăilescu, 1963, p.239).