Studiu de Oportunitate privind Dezvoltarea Turistica si Agroturistica a Judetului Sibiu

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Studiu de Oportunitate privind Dezvoltarea Turistica si Agroturistica a Judetului Sibiu.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 75 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Adelaida Hontus

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Geografie

Cuprins

Introducere 3
Capitolul I. Cadrul Natural 3
1. Asezarea geografica si limite 3
2. Geologie si Relief 4
3. Clima 7
4. Hidrografia 8
5. Vegetatia 9
6. Fauna 11
7. Solurile si Subsolurile 13
Capitolul II. Resursele Geodemografice 15
1. Evolutia numerica a populatiei 15
2. Bilantul natural al populatiilor 16
3. Migratiile 17
4. Structura pe grupe de varsta si sexe 17
5. Structura socio-economica. Evolutia somajului 18
6. Nivelul de instruire al populatiei 22
7. Structura etnica si confesionala 22
Capitolul III. Activitatile Economice 23
1. Sectorul Secundar 24
2. Sectorul Tertiar 25
3. Sectorul Primar 28
Capitolul IV. Asezarea satelor-Tipologie 31
Capitolul V. Strategii de dezvoltare durabila si turistica 34
Capitolul VI. Protectia si Conservarea Mediului 48
Atractii turistice 53
Analiza Swot 69

Extras din document

Introducere

Asezat în centrul tarii, acolo unde se întâlnesc drumurile ce au legat teritoriile

istorice românesti, Sibiul este o punte de legatura si de circulatie a valorilor materiale si spirituale, care a produs o cultura si civilizatie înfloritoare. Cetate a Transilvaniei, resedinta Mitropoliei Ardealului si a episcopului evanghelic, Sibiul s-a dezvoltat ca asezare pe ruinele anticei Cedonia. Primii colonisti germanofoni, flamanzi, si mozelani au întemeiat pe malurile Cibinului o noua asezare, Villa Hermanni, la jumatatea veacului al XII-lea. Ulterior, asezarea s-a numit Hermannsdorf, apoi Hermannstadt, iar populatia româneasca l-a denumit Sibiu.

Capitolul I

CADRU NATURAL

Asezare geografica si limite

Judeţul Sibiu, situat în centrul României, în partea de sud a Transilvaniei, străjuit de munţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului, la o distanţă de 273 km de Bucureşti, capitala ţării, se încadrează între următoarele coordonate:

- latitudine nordică – 46017’ – având ca punct extrem satul Prod, comuna Hoghilag

- latitudine sudică – 45028’ – având ca punct extrem satul Paltin, comuna Boiţa

- longitudine estică – 24057’ – având ca punct extrem satul Ţeline, comuna Brădeni

- longitudine vestică – 23035’ – având ca punct extrem comuna Jina.

Judeţele limitrofe:

- nord – judeţul Mureş

- sud – judeţele Argeş şi Vâlcea

- est – judeţele Braşov şi Mureş

- vest – judeţul Alba

Geologie si relief

Din punct de vedere geologic, teritoriul judeţului Sibiu aparţine celor 2 unităţi mari geografice: muntoasă şi depresionară.

- Unitatea muntoasă cuprinzând M-ţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului este alcătuită în general din şisturi cristaline, amfibolite şi micaşisturi cu o structură puternic cutată, ce dau forme de relief zvelte, cu pante abrupte, puternic afectate de eroziune şi glaciaţiuni;

- A doua unitate, cea depresionară, s-a format la sfârşitul Cretacicului. În cadrul ei se disting din punct de vedere structural două zone principale :

- a cutelor diapire în care stratele sunt cutate şi apar la zi sâmburi de sare (Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului)

- a domurilor – în nordul judeţului - reprezentată prin cute largi, boltite, în care s-a acumulat gaz metan.

Rocile din care este alcătuită unitatea depresionară sunt:

- în fundament – cristalinul zonei montane scufundat;

- cuvertura – alcătuită din roci sedimentare.

Încadrându-se între judeţele mijlocii, judeţul Sibiu ocupă o parte a Podişului Transilvaniei cu o suprafaţă de 5433 km², ceea ce reprezintă 2,3 % din teritoriul ţării, clasându-se pe locul 24 din acest punct de vedere, şi 15,9 % din teritoriul Regiunii Centru, constituent al acesteia, alături de judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş.

Partea muntoasa, în sudul judetului, apartine Carpatilor Meridionali, respectiv muntilor Fagarasului pe de o parte si muntilor Cibinului si Lotrului pe de alta (acestia sunt denumiti generic de unii geografi Muntii Sibiului). Desi aceste doua grupe de munti sunt relativ unitare ca alcatuire geologica si ca vârsta, se deosebesc prin altitudine si prin faptul ca sunt delimitate natural prin defileul Oltului, la Turnu Rosu – Câineni. Întregul tinut muntos este format din masive si culmi, ocupând 30% din suprafata totala a judetului. Rocile specifice sunt constituite din micasisturi, paragnaise, sisturi cloritoase, sericitoase si cuartitice, amfibolite si calcare cristaline, în general roci cu o sistuozitate accentuata.

Fisiere in arhiva (1):

  • Studiu de Oportunitate privind Dezvoltarea Turistica si Agroturistica a Judetului Sibiu.doc

Alte informatii

prezentat in cadrul Facultatii de Management in Alimentatie Publica si Agroturism (USAMVB), pentru cursul de Geografie Turistic