Cuprins
- I. INTRODUCERE 3
- II. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE JUDEŢULUI IALOMIŢA 4
- III. ISTORICUL CERCETĂRILOR GEOGRAFICE ÎN JUDEŢUL IALOMIŢA 8
- IV. EVOLUŢIA PALEOGEOGRAFICĂ A RELIEFULUI JUDEŢULUI IALOMIŢA 12
- V. RELIEFUL JUDEŢULUI IALOMIŢA 17
- VI. SOLURILE ÎN JUDEŢUL IALOMIŢA 21
- VI.1. CLASIFICAREA SOLURILOR 23
- VI.2. CALITATEA SOLURILOR ÎN JUDEŢUL IALOMIŢA 25
- VII. CLIMA ÎN JUDEŢUL IALOMIŢA 25
- VIII. VEGETAŢIA DIN JUDEŢUL IALOMIŢA 36
- VIII.1. DISTRIBUŢIA SPAŢIALĂ A VEGETAŢIEI 37
- VIII.2. MODIFICĂRI ANTROPICE ALE FLOREI ŞI VEGETAŢIEI 39
- VIII.2.1. STAREA PĂDURILOR ŞI EVOLUŢIA SUPRAFEŢELOR FORESTIERE ÎN JUDEŢUL IALOMIŢA ÎN ANUL 1998 39
- IX. FAUNA JUDEŢULUI IALOMIŢA 40
- X. APELE PE TERITORUL JUDEŢULUI IALOMIŢA 42
- X.1. APELE SUBTERANE 42
- X.1.1. REGIMUL APELOR FREATICE 45
- X.1.2. CHIMISMUL ŞI CALITATEA APELOR SUBTERANE 48
- X.2. LACURILE 49
- X.3. APELE CURGĂTOARE 53
- X.3.1. SCURGEREA APEI 54
- X.3.1.1. Scurgerea medie 54
- X.3.1.1.a. Scurgerea medie lunară multianuală (1990-2000) pe cursul inferior al râului Ialomiţa 54
- X.3.1.1.b. Scurgerea medie anotimpuală pe cursul inferior al râului Ialomiţa 55
- X.3.1.1.c. Scurgerea medie anuală pe cursul inferior al Ialomiţei 56
- X.3.1.2. Scurgerea maximă 57
- X.3.1.2.a. Scurgerea maximă lunară pe cursul inferior al Ialomiţei (1990-2000) 58
- X.3.1.2.b. Scurgerea maximă anotimpuală pe cursul inferior al Ialomiţei 59
- X.3.1.2.c. Scurgerea maximă anuală pe cursul inferior al Ialomiţei 60
- X.3.1.3. Scurgerea minimă 61
- X.3.1.3.a. Scurgerea minimă lunară pe cursul inferior al Ialomiţei 61
- X.3.1.3.b. Scurgerea minimă anotimpuală pe cursul inferior al Ialomiţei 62
- X.3.1.3.c. Scurgerea minimă anuală absolută pe cursul inferior al Ialomiţei 63
- X.3.2. SCURGEREA DE ALUVIUNI 65
- X.3.3. REGIMUL TERMIC ŞI DE ÎNGHEŢ 65
- X.3.4. UTILIZAREA RESURSELOR DE APĂ IN JUDEŢUL IALOMIŢA 66
- X.3.4.1. Alimentarea cu apă a populaţiei 66
- X.3.4.2. Consumul de apă în industrie 67
- X.3.4.3. Necesarul de apă în sectorul zootehnic 68
- X.3.4.4. Utilizarea apei în sistemul de irigaţii 68
- XI. CARACTERISTICILE GENERALE ALE APEI 69
- XI.1. APA ÎN NATURĂ 69
- XI.2. PROPRIETĂŢI FIZICE ALE APEI 70
- XI.3. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A APELOR NATURALE 71
- XI.4. CLASIFICAREA APELOR 73
- XII. POLUAREA APEI 74
- XII.1. SURSE DE POLUARE PE CURSUL INFERIOR AL RÂULUI IALOMIŢA 75
- XII.2. INDICATORI DE CALITATE A APEI 77
- XII.2.1. PUNCTE DE RECOLTARE A PROBELOR DE APĂ 77
- XII.2.2. CONCENTRAŢIA IONILOR DE HIDROGEN (PH) ŞI DURITATEA TOTALĂ 78
- XII.2.3. VARIAŢIA LUNARĂ A SUSPENSIEI TOTALE PE RÂUL IALOMIŢA (1998-2000) 81
- XII.2.4. INDICATORII REGIMULUI DE OXIGEN 84
- XII.2.5. INDICATORI DE MINERALIZARE 91
- XII.2.6. INDICATORI DE IMPURIFICARE SPECIFICĂ 96
- XIII. CONCLUZII 101
- BIBLIOGRAFIE 104
Extras din licență
I. INTRODUCERE
„Apa tu nu eşti necesară vieţii, ci eşti însăşi viaţa; bogăţie fără seamă pe pământ; tu, cea mai delicată, tu cea mai pură; tu, sufletul pământului.”
Saint Exupéry
Circuitul apei de la sursă şi pâna la folosinţă (casnică, agricolă, industrială etc.) înglobează şi transportă o serie de reziduuri rezultate din activitatea umană care modifică şi alterează calităţile sale fundamentale. Contaminarea apelor cu diverse substanţe poluante este o problemă ce se manifesta în prezent la scară planetară. Criza apei se simte şi afectează atât ţările industrializate cât şi ţările slab dezvoltate, cu climat arid unde producţia agricolă este limitată datorită lipsei apei.
Poluanţii deversaţi contribuie în mare măsura la reducerea cantităţii de oxigen dizolvat. Rata oxigenului dizolvat în apă descreşte chiar în condiţiile normale, proporţional cu creşterea temperaturii.
Oxigenul constituie în apele dulci un factor limitativ pentru marea majoritate a vieţuitoarelor, care au nevoie în procesul respirator de o circulaţie branhială foarte bună. Aceasta asigură un flux ce permite organismului lor să extragă o cantitate suficientă de oxigen. Creşterea riscului absorbţiei unei cantităţi mari de poluanţi are efecte de multe ori letale.
Poluarea apei este cauzată de trei categorii de poluanţi de natură: fizică, chimică şi biologică.
Lucrarea de faţă încearcă să surprindă câteva aspecte ale calităţii apei râului Ialomiţa, factorii naturali şi antropici care o influenţează, în mod direct sau indirect, în cadrul judeţului Ialomiţa.
În prima parte a lucrării s-a analizat cadrul natural al judeţului, în raport cu influenţa exercitată de acesta asupra hidrografiei (regimului de scurgere a râului) şi a calităţii apelor.
Partea a doua a lucrării cuprinde analiza calităţii apelor în funcţie de normele impuse de STAS-urile indicatorilor analizaţi, variaţia în timpul anului şi în lungul râului a acestora şi sursele de poluare din judeţul Ialomiţa.
Baza de lucru folosită pentru realizarea acestei lucrări a constat în grafice realizate pe baza datelor analizelor de chimism obţinute de la RA Apele Române, filialele Buzău şi Constanţa, a datelor obţinute de la Staţia Meteorologică Slobozia şi a materialului bibliografic.
Aduc mulţumiri coordonatorului acestei lucrări Dl.Prof.Univ.Dr. Ion Zăvoianu, pentru îndrumarea şi sprijinul acordat la dezvoltarea acestei teme, cât şi celorlalţi profesori şi asistenţi din Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie.
II. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE JUDEŢULUI IALOMIŢA
Situat în partea de sud-est a României, judeţul Ialomiţa se află la interferenţa unor vechi şi importante drumuri comerciale fiind o zonă de tranziţie dinspre capitala ţării, Bucureşti, spre Moldova şi spre litoralul românesc al Mării Negre (fig 1).
Fig. 1 - Poziţia judeţului Ialomiţa în cadrul României
Coordonatele geografice care traversează judeţul Ialomiţa sunt: paralela de 45º latitudine nordică (la nord de Slobozia şi la sud de Axintele) şi meridianul de 27º longitudine estică (la est de Munteni Buzău).
Are ca vecini următoarele unităţi administrativ-teritoriale (fig.2):
- la nord şi nord-est, între localităţile Giurgeni şi Tovărăşia, limita administrativă cu judeţul Brăila se desfăşoară pe o distanţă de 67,5Km, traversând Bărăganul Călmăţuiului pe la sud de localităţile: Victoria, Bărăganul, Roşiori şi Tovărăşia.
- la nord, limita cu judeţul Buzău se desfăşoară între localităţile Grădiştea şi Gherghiţa, traversând pe o distanţă de 52,5 km Bărăganul Călmăţuiului în est şi Câmpia Gherghiţei în vest.
- la vest, limita cu Municipiul Bucureşti se desfăşoară între localităţile Brazi la nord-est şi Sineşti la sud-vest şi traversează Câmpia Vlăsiei pe o distanţă de 32,5 km.
- la sud, limita cu judeţul Călăraşi între localităţile Sineşti la nord-vest şi Cernavodă la est, prin Bărăganul Ialomiţei pe o distanţă de 182,5 km.
- la est, limita cu judeţul Constanţa este o limită naturală dată de valea Dunării, între localităţile Cernavodă şi Vadu Oii, limita trecând prin localităţile Hârşova şi Vadu Oii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Studiul Fizico-Geografic al Cursului Inferior al Ialomitei.doc