Turismul cultural în orașul Constanța

Cap. I SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării de licența, intitulată „Turismului cultural în Municipiul Constanța”, are ca scop înțelegerea importanței turismului cultural în optimizarea turismului prin reducerea sezonalității. Este necesară precizarea elementelor care alcătuiesc patrimoniul cultural, înainte de a face trecerea la oportunitățile de valorificare turistică.

Această lucrare, rezumă și explică, transformarea anumitor evenimente de natură culturală atât internațional cât și in cadrul temei de licență cu privire la potențialul turistic al Municipiului Constanța.

Studierea culturală a Municipiului Constanța, presupune analiza tuturor elementelor care formează un ansamblu de cultură. Pleacă de la elemente istorico-geografice, peste care se adaugă și tradițiile, vestimentația, gândirea, arhitectura specifică și schimbarea acesteia, gastronomia tradițională și religia.

Cap. II CONCEPTUL DE TURISM CULTURAL

2.1 APARIȚIA TURISMULUI CULTURAL

Apariția turismului cultural și caracteristicile sale definitorii în sectorul turistic contemporan

Este dificil de definit ce este inclus în practica turismului cultural. Dacă termenul „cultură” este considerat într-un sens mai larg (ca interes pentru obiectele și stilurile de viață ale altor popoare), atunci marea majoritate a turiștilor consumă produse și servicii culturale la un moment dat sau altul (indiferent dacă sunt relativ autentice sau comercializate în mare parte în stilul parcurilor tematice).

Din punct de vedere tradițional, este indicat să limităm analiza turismului cultural la oferta și cererea serviciilor de patrimoniu asociate vizitelor la muzee, monumente, clădiri istorice, situri arheologice, festivaluri de film, teatru, muzică, alte tipuri de festival și parcuri naturale. Cu toate acestea, alături de aceste elemente, turismul cultural include și participarea la orice manifestare a unei tradiții culturale (cum ar fi sărbătorile folclorice și festivalurile locale) târguri care prezintă artă, meșteșuguri, înregistrări de cărți și festivaluri care prezintă cinema, teatru, dans sau operă, precum și o gamă largă de programe regulate de expoziții și spectacole.

Față de o imagine atât de diversă și deosebită, nu este neobișnuit ca turismul cultural să fie confundat cu turismul urban sau limitat doar la turismul de patrimoniu. Aceasta este o întâmplare logică, deoarece o mare parte din produsele și serviciile culturale disponibile sunt de obicei concentrate într-o metropolă mare sau într-un centru istoric al orașului. Furhermore, conform unui sondaj realizat de ATLAS în 1997, într-un eșantion de 8000 de vizitatori în 20 de locații culturale diferite din Europa, peste 50% au afirmat că au vizitat un muzeu în timpul călătoriei lor, 40% au vizitat un monument și 30% au văzut o expoziție. Între timp, admiterea la un spectacol live, de exemplu, a fost redusă la doar 23% dintre cei chestionați (Richards, 1997)

În mod similar, conform majorității cercetătorilor din domeniul turismului cultural, profilul turistului cultural tipic este destul de variat. O mică parte corespunde turistului care alege o destinație cu obiectivul principal de a se bucura de o activitate sau produs cultural în minte și care se identifică ca turist cultural (între 20% și 30% dintre cei chestionați în aceste 20 de locații). Acest profil descrie de obicei un tânăr cu un nivel ridicat de educație, o legătură profesională cu activitățile culturale și o capacitate sporită de interpretare a activității culturale la îndemână în contextul său adecvat, în timp ce restul turiștilor chestionați nu au considerat turismul cultural motivul principal, marea majoritate au recunoscut că au vizitat un muzeu în timpul călătoriilor. În acest caz, profilul corespunde și unui turist bine educat, dar semnificativ mai în vârstă, cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani.

Factorii de decizie, consiliile turistice și atracția culturală, managerii din întreaga lume continuă să considere turismul cultural ca un potențial important pentru creșterea turismului. Există o percepție generală că turismul cultural este „bun obiectiv” care atrage vizitatori cu venituri în general mari și dăunează puțin mediului sau culturii locale contribuind în mare măsură la economie și la sprijinirea culturii. Alți comentatori au sugerat însă că turismul cultural poate face mai mult rău decât bine, permițând turistului cultural să pătrundă într-un sensibil cultural mediile ca paznic în avans al turistului de masă.

După cum a observat (John Urry, 1995), barierele dintre cultură și turismul dispar în urma a două procese paralele: