Turismul gastronomic în Transilvania

Introducere

Lucrarea intitulată ,,Valorificarea potențialului turistic din Transilvania prin turism gastronomic’’ reprezintă o analiză asupra unei forme de turism care a început să se dezvolte relativ recent în România, și anume turismul gastronomic.

Cu toate că în prezent, turismul gastronomic este practicat doar de o nișă de turiști, acesta reușește să atragă tot mai mulți turiști pasionați de gastronomie și nu numai, aceasta deoarece prin intermediul gastronomiei locale poți să descoperi o parte din cultura și istoria unui anumit areal, mâncarea constituindu-se un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic.

Conținutul lucrării este unul sistematic, presupunând o abordare dinspre general spre particular, pornind de la apariția și dezvoltarea turismului gastronomic la nivel European, național și local (la nivelul Transilvaniei).

În acest sens, primul capitol abordează aspecte teoretice cu privire la principalele concepte și metode folosite în geografie, și implicit în turism.

În capitolul al-II-lea este realizată o prezentare generală asupra cadrului natural, precum și asupra infrastructurii de profil care este un element definitoriu în ceea ce privește desfășurarea actului turistic.

Capitolul al-III-lea prezintă principalele aspecte teoretice care vizează turismul gastronomic, precum și aspecte cu privire la apariția și dezvoltarea turismului gastronomic la nivel internațional, cu prezentarea și analiza celor șase regiuni gastronomice ce se individualizează la nivelul Europei: gastronomia mediteraneană, baltică, nord-europeană, balcanică, atlantică și central-europeană. Ultima parte a acestui capitol este dedicată evoluției, dezvoltării și promovării bucătăriei tradiționale românești.

Ultimul capitol este focusat în întregime pe turismul gastronomic în Transilvania, prezentând sistematic principalele festivaluri care au contribuit la dezvoltarea acestei forme de turism, produsele tradiționale transilvănene recunoscute la nivel internațional, aspecte cu privire la podgoriile autohtone. Deasemenea, acest capitol surprinde și cel mai important element care a generat dezvoltarea accentuată în ultimii ani a turismului gastronomic în această regiune, desemnarea Sibiului drept Regiune Gastronomică Europeană în anul 2019.

Așadar, scopul general al acestei lucrări este acela de a scoate în evidență importanța dezvoltării turismului gastronomic, precum și acela de a sublinia importanța promovării, păstrării și valorificării gastronomiei tradiționale românești, gastronomie care a reușit să reziste de-a lungul secolelor, în fiecare preparat tradițional reflectându-se o parte din istoria noastră ca și popor

I. Concepte și metodologie

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” își are originea în englezescul „TO TOUR”, care înseamnă a călători, termen ce apare pentru prima dată în secolul XVIII în Anglia.

Conform Organizației Mondiale de Turism (OMT), turismul cuprinde activitățile persoanelor care călătoresc înafara mediului lor obișnuit, pentru cel mult un an în scop de relaxare, afaceri sau alte motive.

Page (2003) definește turismul ca fiind utilizarea timpului liber pentru a vizita diferite locuri, destinații și localități, care apar adesea sub formă de excursii și vacanțe la care oamenii participă.

Turismul este considerat ca fiind totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (Dicționar explicativ al limbii române, 2009).

Totodată, turismul este văzut ca un fenomen social și economic cu o importanță tot mai mare pentru societate, care pe lângă satisfacerea nevoilor umane de recreere, cunoaștere, refacere, se constituie o ramură important a economiei, prin faptul că inglobează o serie de servicii din sfera sectorului terțiar.

„Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaștere, recreere și recuperare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități material superioare pentru majoritatea populației” (Cocean, 2007, 15).

În literatura de specialitate au fost identificate trei tipuri majore de turism, respectiv:

- turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;

- turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată;

- turism emițător (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte țări (Turcu, 2008, 5).

Așadar, turismul este o activitate complexă, care presupune deplasarea turiștilor în afara domiciliului lor pe o perioadă de ce puțin o noapte și maxim 365 zile, cu scopul principal de odihnă, relaxare, descoperire, cunoaștere, efectuarea de tratamente terapeutice, dar fără a desfășura activități cu scop remunerativ în locul de destinație. Deasemenea, putem spune că turismul este o activitate complexă la desfășurarea căreia trebuie să participe elemente din diverse domenii, acesta având o pondere destul de însemnată în ceea ce privește economia unei țări.