Valea Argeșului în sectorul montan - Studiu Fizico-Geografic

INTRODUCERE

În scopul evidenţierii principalelor caracteristici fizico-geografice ale zonei studiate,în lucrarea pentru susţinerea gradului didactic I , intitulată„Valea Argeşului în sectorul montan-studiu fizico -geografic”, au fost prezentate condiţiile fizico-geografice ale zonei, în acelaşi timp am scos în evidenţă raportul dintre geologie şi relief, clima-vegetaţie-soluri.

Relieful a fost prezentat din punct de vedere genetic. S-au descris treptele de relief apărute în urma acţiunii factorilor de modelare ce s-au succedat în timp.

În prezent modelarea acestei zone are loc sub influenţa climei temperat-continentale, remarcându-se o serie de procese geomorfologice actuale. În regiunile mai înalte predomină procesele de şiroaie, torenţialitate, îngheţ-dezgheţ, alterare, iar în regiunile mai joase, eroziunea fluviabilă.

Clima, prin parametrii săi a impus distribuţia vegetaţiei şi solurilor. Astfel, zona studiată, din punct de vedere biogeografic se încadrează în etajul pădurilor de amestec, fag şi conifere.Solurile pe care se dezvoltă vegetatia sunt brune acide, brune podzolice, brune podzolic erodat, litosol.

Înălţimea, masivitatea şi gradul accentuat de fragmentare au făcut Munţii Făgăraşului mai greu accesibili decât toate celelalte diviziuni ale Carpaţilor Meridionali, dar aceasta nu a exclus acţiunile antropice şi modificările reliefului, a mediului, resimţite pe alocuri destul de puternic. Păstoritul, exploatările forestiere, circulaţia în general şi mai recent lucrările tehnice au dus la intensificarea proceselor de denudare şi la apariţia destabilizărilor de substrat, ceea ce denotă sporirea, în anumite areale a riscului geomorfologic.

Munţii Făgăraşului şi zona subcarpatica a Vaii Argeşului, oferă atracţii turistice de primă importanţă, prin bogăţia de forme şi varietate, mai ales în etajul alpin, dar dotările nu sunt pe măsura acestora.

În întocmirea prezentei lucrări eşalonarea activităţii s-a desfaşurat în trei etape:

Etapa de documentare. În aceasta etapa s-a studiat materialul bibliografic existent şi o serie de hărţi topografice. De asemenea am folosit o serie de date climatice şi hidrologice, pe care le-am preluat de la staţiile meteorologice.

Etapa de teren. Pe teren au fost parcurse o serie de itinerarii în vederea consultării la faţa locului a elementelor de ordin fizico-geografic, a cartărilor, şi în vederea culegerii de informaţii de la localnici. Lucrarea conţine şi material ilustrativ (fotografii), prin care am încercat redarea diverselor aspecte geografice, precum şi completarea şi susţinerea afirmaţiilor din text.

Etapa de redactare. Pe baza cercetărilor efectuate în etapele anterioare s-a trecut la întocmirea planului lucrării, a întocmirii eşalonate a capitolelor precum şi elaborarea materialului cartografic.

În elaborarea lucrarii s-a ţinut cont de principiile spaţialităţii, cauzabilităţii şi integrării geografice, iar ca metode de lucru s-a apelat la metode comune fizico-geografice, cum ar fi: metoda observaţiei şi metoda comparaţiei, iar dintre metodele speciale, la cele folosite în geomorfologie, climatologie şi celelalte discipline geografice.

Prezenta lucrare a fost concepută și elaborată în viziunea actualelor concepte de geografie fizică şi metodică geografică, și poartă, pe lângă nota distinctă a autoarei, amprenta colaborării cu îndrumătorul științific, dnul. prof.univ. , de la Facultatea de Geografie, din cadrul Universității București. Pe această cale îmi exprim toată gratitudinea pentru observațiile și sugestiile care mi-au fost oferite și îl asigur de recunoștința mea sinceră probată prin disponibilitatea sa de a sădi în sufletul discipolilor săi, actuali sau foști studenți, dragostea, pasiunea și credința pentru geografie.

CAPITOLUL I

Aşezare geografică şi limite

Munţii Făgăraşului reprezintă cea mai mare parte din treimea estică a Carpaţilor Meridionali, între Defileul Oltului Turnu-Roşu-Caineni în vest şi valea Dâmboviţei pe latura estica, individualizaţi prin masivitatea accentuată, relief tipic alpin cu vârfuri care ating cotele altimetrice maxime ale reliefului României: Moldoveanu 2544m şi Negoiu 2535m. Caracterul de unicat în peisajul Carpaţilor Româneşti este, însă, dat de extinderea reliefului glaciar şi periglaciar, de energia de relief cu cele mai mari valori din ţară, ceea ce justifică numele dat de Emmanuel de Martonne de „Alpii Transilvaniei” pentru Carpaţii Meridionali .

Extinderea spaţiului montan cu altitudini ridicate şi existenţa condiţiilor specifice pe care acesta le impune activităţii umane nu a constituit un impediment în popularea regiunii. Dimpotrivă,”Terra Blachorum”, în nordul munţilor, făcea parte din pământul românilor, formând apoi ducatul „Ţerei Făgăraşului şi Olmaşului”.

Grupa Munţilor Făgăraşului înglobează două şiruri montane, aproape paralele, orientate est-vest.

a)Masivul Făgăraş sau Munţii Făgăraşului propriu-zişi (în nord), culme înaltă unitară, desfăşurată pe 68 km lungime şi care, cu excepţia extremităţilor, se menţine la peste 2000 m altitudine.

b)Făgăraşul sudic, constituit la rândul său din două subunităţi:

- Munţii Cozia-Ghiţu, cu aspect de horst gnaisic, fragmentat de văi epigenetice în patru unităţi montane cu altitudini de 1400-1600m. De la vest spre est acestea sunt:Munţii Cozia,Poiana Spânului,Munţişor şi Ghiţu.

- Munţii Iezer-Păpuşa, situaţi la est de Râul Doamnei, au altitudini, litologie şi relief similare Munţilor Făgăraş din nord.

Între aceste două unităţi montane se interpune compartimentul răsăritean al Depresiunii Loviştei sau Culoarul Central Făgărăşean care introduce note specifice de discontinuitate în peisajul geografic al regiunii.

Bazinul Brezoi-Titeşti este format din bazinele create de reţeaua hidrografică şi despărţite de prelungirile culmilor ce leagă creasta principală de creasta secundară. Pe Argeş se află bazinetul de la Tunel, la confluenţa Argeşului cu Pârâul Lupului de pe stânga şi Pârâul Călugăriţei de pe dreapta, ambele pâraie curgând pe falia Brezoi. Actual, aceste bazinete se află sub oglinda lacului de acumulare Vidraru.

Zona studiată în lucrarea de faţa se înscrie între următoarele limite:

- limita sudică este reprezentată de oraşul Curtea de Argeş

- limita estică şi vestică este reprezentată de ultimele prelungiri ale crestei nordice a Făgăraşului în est de Muntele Oticul, Muntele Paltinul iar în vest Muntele Clăbucet, Muntele Stoila, Muntele Ştiubeaua.

- limita nordică este creasta nordică a Munţilor Făgăraşului (procesele din bazinul Argeşului superior sunt direct influenţate de acţiunea conjugată a râurilor Capra şi Buda care izvorăsc din două circuri glaciare),interfluviul Muntele Piscelu Negru şi Muntele Ciocanul, dintre Valea Caprei şi Valea Budei .

Arealul supus cercetării în prezentul studiu corespunde bazinului hidrografic superior al râului Argeş considerat în amonte de Piteşti, în aval de confluența cu Râul Doamnei. Se află situat în partea central-sudică a ţării, fiind cuprins pe direcţia nord – sud între paralele de 45o65’ în partea superioară şi 44o85’ în cea inferioară, iar în vest şi est, de meridianele de 24o50’ şi respectiv 25o30’ (figura I.1.).