Studiu geografic al comunei Sisesti

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Studiu geografic al comunei Sisesti.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 47 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. Univ. Dr. Alexandru Nedelea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Geologie

Cuprins

Capitolul I. Așezarea geografică a localității 2
Capitolul II Condiții naturale 9
2.1 Evoluția paleogeografică și geologia 9
2.2 Relieful 9
2.3 Condițiile climatice 11
2.4 Hidrografia 11
2.5 Vegetația, fauna, solurile 13
Capitolul III Populația 15
3.1 Evoluția numerică a populației (natalitate, mortalitate, sporul natural, migrația populației) 15
3.2 Structura poulației 16
Capitolul IV Așezarea rurală 23
4.1 Etapele dezvoltării 23
4.2 Așezări rurale componente (sate, cătune) 25
4.3 Dezvoltarea tehnico-utilitară 27
Capitolul V Economia așezării 32
5.1 Agricultura 32
5.2 Transporturile 36
5.3 Turismul 37
Capitolul VI Analiza Swot 40
Concluzii 42
Bibliografie 43

Extras din document

Studiul asupra prezentei lucrări ”Studiu geografic al comunei Șișești” se înscrie într-o serie de lucrări cu caracter regional, consacrate spațiului fizico-geografic, social-economice și culturale, cu o anumită reprezentativitate în ansamblul teritorial național.

Argumentul care a stat la baza alegerii a fost unul subiectiv și anume reședința natală, respectiv comuna Șișești, în care nu sunt cunoscute suficient realitățile teritoriale, respectiv sistemul geografic cât și interdependența dintre activitățile umane locale.

Lucrarea este strucutrată în cinci capitole și cuprinde informații complexe asupra realităților locale din cadrul arealului studiat astfel, capitolul unu cuprinde așezarea geografică a localității urmat de capitolul doi care conține informații asupra mediului natural precum relieful, condițiile climatice etc.

Capitolul trei cuprinde o informații asupra dinamicii populației prin natalitate, mortalitate, spor natural cât și migrația acesteia care au un impact important asupra evoluției populației din cadrul comunei Șișești.

Capitolul patru conține date asupra dezvoltării așezării rurale cât și componentele acesteia și factorii care au contribuit la îmbunătățirea tehnico-edilitară de care orice așezare rurală depinde foarte mult.

Ultimele capitole, repectiv cinci și șase cuprind aspecte asupra economiei din cadrul comunei cât și elemente de analiză prin intermediul analizei Swot.

Atingerea obiectivelor ce implică o analiză geografică-economică complexă a realității din cadrul comunei Șișești a presupus colectarea a nenumărate studii de caz și surse de informare obținute în urma cercetării pe teren, cărora se aduc mulțumiri pe această cale în primul rând domnului profesor coordonator Grigore Gociu care m-a sprijinit și m-a îndrumat, cât și autorităților și personajelor locale care au contribuit la elaborarea lucrării prin îmbogățirea materialului bibliografic.

Capitolul I. Așezarea geografică a localității

Comuna Sișești este situată în nord-estul județului Mehedinți, la 28 km depărtare de municipiul Drobeta Turnu Severin și de granița cu Serbia. Dispusă de-a lungul cursului mijlociu al râului Coșuștea, de la vest către est, la și latitudine nordică si și longitudine estică, ea ocupă o suprafață totală de .

Amplasată la 20 km de hotarul cu județul Gorj si cu orașul Motru, are vecini comune mehedințene: la nord și est Floreștii și Broștenii, la sud Căzăneștii și Hușnicioara, iar la vest Malovăț și Ilovăț. Poziția geografică îi asigură comunei Șișești numai accesul la traficul rutier mehedințean. În componența comunei intră următoarele sate: Șișești - reședința comunei, Cărămidaru, Ciovârnășani, Cocorova, Crăguiești și Noapteșa. Fată de reședința comunei, satele sunt situate la distanțe cuprinse între 2,5 km (satul Ciovârnășani ) și 14 ( satul Crăguiești ). Legătura comunei cu reședința județului este asigurată prin drumul de interes local Ciovârnășani - Șișești, DN 67 modernizat cu două benzi de circulație ce face legătura cu municipiul Drobeta Turnu Severin și orașul Târgu Jiu din județul Gorj, iar pe calea ferată, la o distanță de 28 km se afla stația Turnu Severin.

Așezată la poalele Podișului Mehedinți, comuna Șișești are un relief preponderent deluros. Înălțimi odinioară despădurite, poartă și azi urmele unui intens proces de eroziune concretizat în ogașe și văi sterpe.

Fotografii emblematice din comuna Șișești

Gheorghe Ionescu-Șișești s-a născut la data de 16 octombrie 1885 în Șișeștii de Jos, un sat situat pe valea pârâului Coșuștea din județul Mehedinți.Tatăl său, Constantin Ionescu, preotul satului ,și mama sa , casnică, s-au îngrijit cu dragoste de creșterea celor 11 copii născuți și educarea celor opt rămași în viață, în număr egal băieți și fete, patru și patru, poate pentru a arăta și astfel satului echilibrul din familia lor. Gheorghe a fost primul copil al familiei și a rămas mereu primul în toate.

A urmat școala primară în satul natal , unde învățătorul Trandafirescu aduna toții copii satului într-o singură încăpere și le preda, pe rând, lecțiile de la clasa I-a până la clasa V-a. Gheorghe asculta cu atenție, de fiecare dată, toate lecțiile și poate de aceea a înțeles bine cum se construiește castelul fermecat al învățăturii de carte.Îi plăceau și lecțiile practice despre lucrările agricole și tainele naturii. Preotul din Șișești, tatăl său, era mulțumit și se gândea că fiul său cel mare îi va urma profesia așa că la dus, încrezător, la Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea.

Funcționarii de la Seminar nu au ținut seama nici de visele preotului Constantin Ionescu , nici de cunoștințele candidatului Gheorghe Ionescu. Nu îndeplinea condiția de vârstă, era prea tânăr , așa că nu a fost admis. Preotul Constantin Ionescu putea să-l mai țină un an acasă să-l ajute la treburile casei dar s-a gândit că este mai bine să-l înscrie la Liceul Traian din Turnu Severin, iar peste un an să-l transfere la Seminarul Telogic. Dar, așa cum se spune în satele noastre ca și în satul meu din Mehedinți, tot răul este spre bine.Elevul Gheorghe Ionescu, sâguincios,disciplinat, inteligent, s-a făcut repede remarcat . A obținut o bursă de studii, apoi, în clasa IV-a de liceu a participat la un concurs organizat la București de Societatea “ Tinerimea Română”. Și aici fost primul. A fost cel mai bun.

În anul 1905 a susțint examenul de absolvire a liceului atât la secția reală cât și la secția umanistă. Și de această dată a fost primul. De acum putea alege orice drum profesional. A decis să devină inginer agronom. Deși profesorii săi au fost surprinși de această decizie, l-au susținut în demersul său de a merge în Germania la Școala Superioară de Agricultură din Hohenheim. Directorul Liceului Traian și încă 17 profesori au semnat un certificat elogios prin care atestau calitățile fostului lor elev. Mai mult, i-au obținut un ajutor anual acordat din bugetul județului Mehedinți. În toamna anului 1906, după satisfacerea stagiului militar ca voluntar, a început cursurile de inginerie pe care le-a absolvit la data de 9 martie 1909 cu calificativul “ Foarte bine spre eminent”.S-a făcut remarcat și aici pentru spiritual său analitic și a fost sfătuit să-și continue studiile la Universitatea din Jena, Secția de Agronomie pentru obținerea titlului de doctor. Și-a ales o temă care îl lega de satul lui: Agricultura țărănească din România .La data de 11 februarie 1911 i s-a acordat titlul de “doctor în agronomie, botanică și economie politică”, cu distincția “ magna cum laudae”.Era al doilea român care obținea titlul de doctor la Universitatea din Jena. Primul a fost Grigore Antipa care a obținut, în 1892, titlul de doctor în științele naturii. În toamna anului 1911 a fost angajat ca inginer agronom la ferma Clenciu-Spanțov din județul Ilfov. Ferma era proprietatea statului așa că a putut să-și pună în valoare și calitățile de cercetător. Venise din Germania cu multe idei privind modernizarea agriculturii din România. A făcut numeroase experimente științifice pentru îmbunătățirea soiurilor de grâu, de porumb, de mazăre și de fasole. A prezentat o parte dintre aceste rezultate la Congresul Agricol organizat între 18 - 20 noiembrie 1912.

Fisiere in arhiva (1):

  • Studiu geografic al comunei Sisesti.doc

Bibliografie

- Academia Română, Atlasul României, Editura Academiei București, 1975
- Braghină C., Așezările umane din dealurile piemontane dintre Motru și Gilort, Editura Tehnică București, 2000
- Chiriță D.C., Pădurile României, Editura Academiei, București, 1989
- Cucu V., Popova-Cucu Ana, Județul Mehedinți, Editura Acad. RSR., București, 1980
- Cucu V., Geografia așezărilor rurale, Editura Domino, București, 2000
- Constantin D. Ionescu, Șișești, articol în revista ”Căminul”, Turnu Severin, septembrie 1987
- Constantin D. Ionescu, Prin Munții Mehedinților, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977
- Corina Mihăescu, Șișești, Județul Mehedinți, în revista ”Datini”, Ministerul Culturii, București, 1998
- Erdeli G., Cândea Melinda, Așezarea rurală, componenta principală a peisajului geografic românesc, BSSGR, VII
- xxxLocalitățile județului Mehedinți, I.P Crișana, Oradea, 1971
- xxxInaugurarea așezămintelor din comuna Șișești, județul Mehedinți, ziarul ”România”, București, 5 iulie 1939
- Ioan Trandafirescu, Descrierea comunei locale, manuscris, Șișești, 1982
- Ion Ionescu de la Brad, Agricultura română din județul Mehedinți, București
- Iordan I., Ianoș I., Aspecte geografice privind sistematizarea teritoriului și localităților rurale din județul Mehedinți, în AUB, XXVIII, 1979
- Memoriu de sinteză, Planul Urbanistic General Comuna Șișești, județul Mehedinți, 1999
- Nicolae Chipurici, Din istoria satului românesc Șișești, cotidianul ”Datina”, Drobeta Turnu-Severin, 1994
- Popova-Cucu Ana, Protecția mediului înconjurător și rezervațiile naturale din județul Mehedinți, în AUB, XXVIII
- Simion Mehedinți, George Vâlsan, Lecturi geografice, Editura Albatros, București, 1973
- Spineanu N. D., Dicționar geografic al județului Mehedinți, București, 1894
- Titu Dinuț. Șișești (repere monografice), Editura Craiova, 2003
- Titu Dinuț, Șișești, nume de legendă..., vol.1. Șișești, 1979
- Titu Dinuț, De la Șișești cu dragoste..., în cotidianul ”Datina”, Drobeta Turnu Severin, 2002
- Veronica Mihalca, Speranța Ionescu-Șișești, Gheorghe Ionescu-Șișești (viața și opera savantului), Editura Ceres, București, 1974
- Șchiopoiu A., Dealurile piemontane ale Coșuștei, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1987