Proiectarea și dezvoltarea unui site interactiv de prezentare pentru o agenție de turism - Axel Tour

1. Repere conceptuale în domeniul de web design

1.1. Impactul Internetului în web design

1.1.1 Evoluția în timp a Internetului

Conform dicționarului de informatică (S.M.H. Collin), internetul reprezină o rețea internațională de calculatoare și dispozitive cu adrese computerizare ce sunt interconectate conform protocoalelor de comunicare TCP / IP - „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol” care permite transferul fișierelor, datelor și mesajelor de poștă electronica (e-mail) între milioane de utilizatori din întreaga lume. Este notat si faptul că accesul la internet este liber, astfel încât orice persoană poate avea acces la această rețea.

În 1965 a fost creată prima rețea de computere interconectate, cunoscută sub numele de ARPAnet. Internetul din zilele noastre este rezultatul unei continue dezvoltări a acestei rețele ințiale, aceasta ajungând sa ofere utilizatorilor săi o gama extrem de vastă de informație și servicii precum e-mail, www, FTP etc.

Internetul a putut fi valorificat la adevărata sa valoare datorită cercetăriilor lui Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN). Acesta a pus bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web-ului.

World Wide Web (cunoscut si sub numbele de WWW sau doar Web) este un sistem de documente și informații de tip “hypertext” legate ele între ele prin hyperlink-uri care pot fi accesate prin rețeaua mondială de Internet. Documentele, care rezidează în diferite locații pe diverse calculatoare de tip server, pot fi regăsite cu ajutorul unui identificator univoc numit URI (Uniform Resource Identifier). Hipertextul (inclusiv imaginile) este afișat cu un ajutorul unui program de navigare în web numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web (unde sunt acestea stocate) și le afișează utilizatorului.

În 1990 - 1991, în perioada in care Internetul era deja în plină dezvoltare, dupa ce proiectul și toate modulele acestuia fuseseră elaborate în Statele Unite, la Stanford Research Institute, la UCLA, UCSB, WU etc., prin realizarea a ceea ce numim acum web, a venit rândul europenilor. Mai exact, la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) Geneva, prin proiectul lui Tim Berners-Lee și contribuția unor colegi și studenți, a fost creat primul navigator si editor de legături (cu o primă versiune a limbajului HTML) si primul program de server Web. La acea dată comunicarea prin Internet, prin serviciile de atunci, în principiu prin e-mail, ftp și telnet, mergea bine și era destul de serios folosită de comunitatea academică.

În 1991, traficul prin nodul NSF (National Science Foundation - miezul Internetului din acea perioadă) depășea 1 miliard de octeti/oră, iar numărul de calculatoare conectate depăsea o jumătate de milion. Tot anul 1991 este cel în care NSF renunță la interdicția de folosire a Internetului în scopuri comerciale, fiind astfel un început al boomului economic ce avea sa fie produs de această noua industrie, industria Internetului.

“Pentru a facilita un mod de a găsi cu ușurință site-urile căutate, în anii ’80 a fost proiectat un sistem de denumire, care să-i ajute pe utilizatori să identifice mai ușor adresele de pe internet. Aceste adrese sunt de forma www.oricefirma.com, sau adresa de e-mail a cuiva scrisă este Bob@oricefirma.com. Partea principală a adresei - “oricefirma” - este ceea ce poartă denumirea de domeniu. Domeniile Internet permit utilizatorilor să utilizeze denumiri în loc de numere pentru a putea eficientiza deplasarea în diverse locuri de pe Web (cu alte cuvinte, diferența dintre a tasta www.intel.com si a tasta IP-ul: “192.246.100.42”. Aceasta adresă este cunoscută si sub numele de URL (Uniform Resource Locator - Localizator Uniform de Resurse), acronim pronunțat literă cu literă.”

Conform World Wide Web Consortium (W3C), orice URL are la bază, în primul rând un nume de schemă (adesea numit si protocol), urmat de “:” și două slash-uri “//”, apoi în funcție de schema folosită, este prezent si numele serverului (exemplu: ftp, www, smtp, etc.), urmat de un punct (“.”), apoi de numele domeniului (sau alternativ, adresa IP), apoi numarul portului, apoi calea resursei ce user-ul dorește sa fie accesată. Astfel, sintaxa este: scheme://domain:port/path?query_string#fragment_id.