Evidențierea unor Tipuri de Plastide în Celule Vegetale

I. INTRODUCERE

Putem afirma că plantele joacă cel mai important rol în ciclul vieţii. Fără plante nu ar exista viaţa pe Pământ. Ele sunt producătorii primari care susţin existenţa celorlalte forme de viaţă, întrucât sunt singurele organisme capabile să-şi producă singure hrana necesară. Organismele animale, incapabile de acest lucru, depind direct sau indirect de plante. Prin intermediul acestui proces complex numit fotosinteză plantele transformă energia solară, dioxidul de carbon din atmosferă, apa şi mineralele din sol în resurse de hrană proprie şi oxigen.

Culoarea verde, caracteristică plantelor, se datorează pigmentului numit clorofilă, care se află din abundenţă în frunzele plantelor. Clorofila a mai fost numită şi „rază solară lichidă” pentru considerentul că absoarbe energia soarelui.

Organismele vii aparţinând regnului vegetal sunt alcătuite din mai multe tipuri de celule. Între acestea se disting, în principal, două tipuri: primul tip este reprezentat prin celule care sunt responsabile de efectuarea activităţilor metabolice specifice plantei, iar tipul secund este format din celule non-active din punct de vedere metabolic care se constituie ca suport mecanic sau participă la tranzitul sevei prin plantă. Celulele cu activitate metabolică, conţin toate organitele celulare cu importanţã biochimică. Organitele celulare caracteristice plantelor, cu rol în biogeneza pigmentului, sunt plastidele. Mai exact, plastidele constituie o familie de organite celulare care au ca şi precursori proplastidele, din care se dezvoltă: cloroplastele, cromoplastele, amiloplastele şi etioplastele.

Sub aspect morfologic, vizibil la miscroscop, în plastidă se distinge o „membrană limitantă dublă” (internă şi externă), iar în interior este substanţa fundamentală localizată în „stroma”. La nivelul stromei se aflã formaţiuni lenticulare (discoidale) denumite „grana” care conţin diverse substanţe chimice: clorofilă, proteine, fosfolipide, amidon, etc.

Toate cloroplastele conţin pigmentul clorofilă. Numele acesteia provine din cuvintele greceşti: chloros = verde şi phyllon = frunză. Pigmenţii sunt compuşi chimici pentru a căror biogeneză este necesară lumina cu anumite lungimi de undă din spectrul vizibil al luminii. Acest fapt le conferă proprietatea de a sintetiza compuşi „coloraţi”. Similar, în diverse plastide se formează coloranţi care sunt specifici pentru flori, fructe etc. Aceştia conferă ţesuturilor vegetale culoarea specifică.

Există trei clase principale de pigmenţi implicaţi în procesul de fotosinteză: clorofilele – pigmenţi verzi; carotenoidele – pigmenţi de culoare roşie, portocalie sau galbenă şi includ compusul familiar carotenul care dă morcovilor culoarea specifică; antocianii – pigmenţi flavonoidici vacuolari solubili în apă care, în funcţie de anumite particularităţi ale structurii chimice, pot prezenta culoare roşie sau albastră. Aceştia se găsesc în mare parte în flori (petale, stamine), în fructe, dar şi în frunze şi rădăcini. Toţi aceşti pigmenţi sunt prezenţi sub formă de cromoproteine (complecşi pigment-proteină) având o componentă proteică şi o componentă non-proteică (prostetică).

Datorită importanței acestui component al celulei vegetale, am ales ca temă pentru lucrarea de licență evidențierea diferitelor tipuri de plastide în țesuturi specifice: asimilatoare sau de depozitare, în diferite organe vegetale: frunză, rădăcină tuberizată, petale florale, pețiol, fruct, tubercul, etc. Pentru atingerea acestui scop, mi-am propus următoarele obiective:

- Evidenţierea cromoplastelor la Daucus carota, la Lycopersicum esculentum si Beta vulgaris

- Evidenţierea amiloplastelor

- Evidenţierea cloroplastelor în țesutul asimilator fotosintetic din mezofilul foliar

- Extracţia pigmenților clorofilinici și compararea conținutului în clorofilă la diferite surse vegetale