Instalație de capacitate mică pentru filtrarea uleiului alimentar

CAPITOLUL 1

GENERALITĂŢI DESPRE INDUSTRIA ULEIURILOR VEGETALE

1.1. Informaţii generale privind industria produselor oleaginoase

Industria produselor oleaginoase produce uleiuri comestibile şi uleiuri necomestibile. Uleiurile comestibile (constituind circa 2/3 din volumul total al uleiurilor produse) se utilizează direct în alimentaţie sau se folosesc în producerea margarinei, maionezei, grăsimilor culinare, produselor de panificaţie, patiserie, conserve, cofetărie. Uleiurile tehnice (constituind 1/3 din volumul total de uleiuri produse) se folosesc în producerea detergenţilor, vopselei, lacului, glicerinei, acizilor graşi, produselor farmaceutice şi cosmetice, [29].

Producţia mondială anuală de grăsimi de origine animală constituie în prezent circa 20 milioane tone, iar producţia mondială a grăsimilor de origine vegetală constituie circa 110 milioane tone. Potrivit FAOSTAT, România a ocupat locul 15 în topul producătorilor mondiali de ulei de floarea soarelui din anul 2010. În tabelul 1.1 sunt prezentate datele statistice referitoare la producţia mondială a uleiului de floarea soarelui.

Tabel 1.1: Productia mondiala de uleiuri vegetale, [17]

Top Ţara Producţia [tone]

Total mondial 12.615.820

1 Ucraina 2.945.510

2 Rusia 2.619.610

3 Argentina 1.127.700

4 Turcia 645.707

5 Franţa 592.000

6 Germania 458.500

7 Spania 356.806

8 China 348.497

9 SUA 321.300

10 India 301.100

…

15 România 197.250

1.2. Materiile prime folosite la producerea uleiurilor vegetale

Uleiurile şi grăsimile vegetale se gasesc in natura in tesutul plantelor si pot fi concentrate in seminte, germeni, tuberculi, precum si in pulpa, respectiv, in samburele fructelor. Continutul de materie grasa in aceste parti ale plantei este variabil, fiind mai mare (16-60%) in seminte, fructe sau tuberculi, in cazul plantelor cultivate pentru productia de uleiuri vegetale, denumite plante oleaginoase.

Materiile prime destinate industriei uleiurilor si grăsimilor sunt numeroase si variate. În prezent, pe piaţa mondiala,14 familii botanice constituie cele mai importante surse de materii prime oleaginoase, astfel:

• compositae (floarea soarelui);

• cruciferae (rapita);

• euphorbicae (ricin, abrasin);

• jugdalaceae (nuc);

• leguminoase (soia, arahide);

• linaceae (in);

• malvaceae (bumbac);

• oleacee (măslin);

• palmaceae (cocos, palmier, palmist);

• papavaraceae (mac);

• pedoliaceae (susan);

• rosaceae (migdal, alun);

• solanaceae (seminţe de tomate, seminţe de tutun);

• vitaceae (samburi de struguri).

Din punct de vedere anatomic seminţele oleaginoase mature se compun din două părţi principale: miezul şi coaja.

Miezul cuprinde embrionul (sau partea vie a seminţei, din care se va dezvolta viitoarea plantă), doua cotiledoane si ţesutul nutritiv, denumit endosperm. Cotiledoanele si endospermul conţin substanţe nutritive de rezerva, care se consumă in perioada inţiala de formare a plantei noi, a caror pozitii variaza in functie de natura semintelor. De exemplu seminţele de floarea-soarelui şi soia au cotiledoane bogate in substanţe nutritive, in timp ce endospermul este sarac şi se prezinta sub forma unui strat foarte subţire. În seminţele de in, cotiledoanele si endospermul conţin substanţe nutritive distribuite aproximativ egal, iar in seminţele de ricin, acestea sunt concentrate numai in endosperm.

Coaja, învelisul exterior al seminţelor este format, in general, din trei straturi: epicarpul (pieliţa care inveleşte fructul), mezocarpul, format din trei celule tari si leguminoase si endocarpul format din celule mici aşezate in strat moale si subţire. Aceasta are rolul de protecţie impotriva deteriorări mecanice, chimice şi biochimice. Grosimea şi aderenta cojilor la miez este diferită în funcţie de natura, soiul şi varietatea seminţelor oleaginoase, constituind criteriul de clasificare a acestora in doua grupe: seminţe decorticabile, care conţin o cantitate mare de coajă, neaderentă intim la miez (floarea-soarelui, soia, ricin) şi seminte nedecorticabile cu coajă subtire şi foarte aderentă la miez (rapiţa, inul, canepa).

Raportul cantitativ miez-coajă este variabil în limite largi. Astfel, conţinutul de coajă al seminţelor de floarea-soarelui este de 15-27%, al celor de soia este cuprins între 7-12%, la seminţele de in şi rapiţa între 4-6%, iar la ricin, între 22-25%.

Seminţele separate de planta mamă reprezintă germenele unei viitoare plante. În timpul formării şi maturizării seminţelor oleaginoase, în celule are loc o acumulare de substanţe oleaginoase (grăsimi, albumine, hidranţi de carbon), care au rolul de a asigura germenului funcţiile vitale, până când acesta devine capabil să-şi asigure singur hrana minerală din sol şi aer. Prezenţa acestor substanţe hrănitoare, determină valoarea seminţelor oleaginoase ca materii prime pentru obţinerea uleiului vegetal.

În procesul de prelucrare se urmăreşte îndepărtarea parţială (în cazul obţinerii uleiului prin presare) sau totală a cojii, deoarece aceasta nu prezintă interes tehnologic.

În tabelul 1.2 este prezentată în sinteză compoziţia chimică a principalelor tipuri de seminţe utilizate industrial ca materii prime oleaginoase, [3].