Proiectarea secției de vinificare primară

Introducere

Din cele mai vechi timpuri cultivarea viţei de vie a fost îndeletnicire deosebită a poporului moldav. Arta de a produce şi de a consuma vinul a fost şi a rămas o parte integră a acestei naţiuni. Cultura viţei de vie, care practic nu cunoştea multiplii dăunători de azi, deosebitele condiţii pedoclimatice, prezenţa bogatelor păduri de stejar milenar au creat condiţii favorabile pentru ca vinificaţia să devină una din cele mai importante ocupaţii a băştinaşilor.

În cursul dezvoltării de secole , viticultura şi vinificaţia au trecut diverse etape. Întotdeauna criteriul principal de apreciere a fost calitatea vinului. Desigur calitatea e dependentă de un şir de factori - soiul strugurilor, condiţiile pedoclimatice, lumina şi umiditatea, şi e natural tehnologia de producere. Dezvoltarea rapidă a civilizaţiilor, succesul ştiinţei, perfecţionarea tehnicii, crearea de noi procese şi materiale au contribuit decisiv şi la elaborarea unor noi tehnologii de vinificaţie. Cu toate acestea, procesele tehnologice şi regimurile de fabricare a vinurilor sunt păstrate încă din timpuri străvechi.

În industria vinicolă actual există un şir de elemente moderne ce măresc eficienţa proceselor şi calitatea produselor. Dintre aceste procedeie moderne se menţionează : prelucrarea strugurilor cu utilaj de performanţă, limpezirea mustului cu diferiţi adjuvanţi, însămînţarea mustului şi fermentarea dirijată cu levuri selecţionate, filtrarea obişnuită şi cea sterilă, utilizarea rezervoarelor din oţel inoxidabil, folosirea centrifugelor-separatoare de burbe (la must) şi levuri (la vin), detartrarea – stabilizarea vinului prin tratarea cu frig, maceraţia nativă şi cea cu enzime a mustuielii, în scopul amplificării aromei de soi în vin şi a extractului ş.a.

Actual pe plan mondial, vinificaţia se dezvoltă în peste 75 ţări, dintre care cele mai importante sunt Franţa, Italia, Spania, Argentina ş.a. Deşi mică după suprafaţa sa teritorială , Moldova e considerată şi ea una din cele mai redutabile ţări-exportatoare din lume.

Industria vinicolă constituie una din ramurile principale a economiei şi este cu adevărat o mîndrie naţională. Tradiţiile vechi şi ultimele realizări ale tehnicii moderne fac ca vinurile moldoveneşti să fie cunoscute în ţară şi peste hotarele ei. Începutul mileniului trei a adus ramura vinicolă din ţara noastră în perspectiva unei noi etape de evoluţie, caracterizată prin reconstruirea proprietăţii private şi deschiderea către economia de piaţă liberă. Miza se pune pe dezvoltarea ulterioară bazată pe formele de proprietate capabile să folosească tehnologii şi utilaje moderne, tehnici şi politici de obţinere a produselor, costul şi calitatea cărora ar satisface, atît producătorul cît şi consumatorul.

Republica Moldova dispune de condiţii pedoclimatice favorabile pentru dezvoltarea viticulturii şi vinificaţiei. Punctul culminant în sectorul vinicol a fost atins în prima jumătate a anilor 80, cînd suprafaţa viilor era de 220 mii hectare, recolta medie de struguri – 6 t/ha, iar recolta globală 1150 mii tone. Aceste schimbări pozitive au fost posibile datorită reconstruirii plantaţiilor, perfecţionarea tehnologiei de producere şi crearea bazei pepenieristice. Volumul producţiei de vinuri din struguri a costituit cca 42 mln dal. După această perioadă prosperă urmează o perioadă de scădere a producţiei care se menţine pînă în ziu de azi. Aceasta se datorează în special reducerii suprafeţelor de vii din ultimii 15 ani, care s-a redus de aproximativ 3 ori, productivitatea de 1-3 ori, recolta globală de 2,5 ori. S-a redus la fel şi media anuală a volumului producţiei de vinuri de la 42 mln dal în 81-85 şi 32 mln dal în 91-95, la cca 15 mln dal în ultimii cinci ani. Actual o problemă esenţială, este cea a embargoului impus de piaţa rusească pentru vinurile moldoveneşti.

Există numeroase aspecte ce nu permit dezvoltarea acestei ramuri pe viitor, dar chiar o orientează spe regres. Principalele probleme ale ramurii vitivinicole sunt - plantarea unor plantaţii noi, ce ar asigura o bază de materie primă calitativă şi stabilă şi înlocuirea utilajului existent cu utilaj modern, ce ar permite obţinerea produselor ce corespund cerinţelor existente. O altă problemă semnificativă este obţinerea unei pieţe de desfacere cu un potenţial de absorbţie a vinurilor în cantităţi mari, pe o perioadă îndelungată.

Moldova e recunoscută în lume anume ca o ţară vitivinicolă, iar tradiţiile create de secole nu pot fi distruse astăzi. În perspectiva vinificatorilor de azi se impune sarcina ca vinurile produse în Republica Moldova să fie în continuare cunoscute în lume.