Alegerile din 1946 din România

Introducere

Marea Unire din 1918 încheia o etapă fundamentală în evoluţia istorică a naţiunii române. România Mare intra în concernul european ca una din forţele de referinţă, mai ales în Sud-Estul Europei. Această situaţie era deranjantă pentru toate statele cu pretenţii de dominaţie în Europa şi, ca urmare, s-a declanşat acţiunea antiromânească din perioada interbelică. La această acţiune au participat toate statele mari şi mici, ea concretizându-se în dezmembrarea României Mari din vara anului 1940. Din păcate, anul 1940 nu a fost cel mai dramatic pentru ţara noastră, ci tragedia se va amplifica după cea de-a doua conflagraţie mondială în urma căreia România va intra în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice.

Începutul noului regim îşi are originea în „tranzacţia” Churchill-Stalin din timpul celui de-al doilea Război Mondial, însă instaurarea sa a fost realizată „cu pumnul în masă” de către Andrei Ianuarevici Vâşinski şi, mai ales, sub presiunea baionetelor Armatei Roşii, în faţa cărora instituţiile democraţiei româneşti erau lipsite de orice eficienţă. Momentul decisiv nu a fost instaurarea „coaliţiei fictive” , ci acţiunile de distrugere a sistemului democratic, a căror punct culminant l-a constituit simulacrul „alegerilor” din noiembrie 1946.

În cele ce urmează, încercăm, fără pretenţia de a aborda întreaga problematică, să schiţăm în linii generale scenariul instaurării comunismului în România între anii 1944-1946. Faptul că după 1989 şi până la momentul actual nu s-a scris nici o lucrare care să trateze pe larg delicatul subiect al alegerilor din 1946, constituie un argument mai mult decât suficient pentru a justifica lucrarea noastră. De asemenea, istoriografia comunistă a prezentat denaturat evenimentele de atunci tocmai pentru a masca incapacitatea guvernului Petru Groza de a obţine sprijin popular şi, de vreme ce adevărul istoric trebuie restabilit, încercarea noastră pare cu atât mai necesară. În întreprinderea noastră, vom insista mai ales pe lupta pentru putere dintre partidele „istorice” şi coaliţia guvernamentală patronată de comunişti, instaurată la 6 martie 1945. Un interes deosebit pentru lucrarea de faţă îl reprezintă şi evoluţia „părăsirii” treptate a României de către de către Statele Unite şi Marea Britanie în ghearele „ursului sovietic”.

Lucrările româneşti apărute înainte de 1989, care vizează anii de aprige confruntări între forţele democratice tradiţionale şi cele dictatoriale, „de import” din Uniunea Sovietică, au plasat Partidul Comunist şi pe aliaţii săi de moment în cea mai favorabilă lumină. Instaurarea guvernului Petru Groza era văzută ca o consecinţă logică a „revoluţiei” declanşată de „masele populare” pentru schimbarea regimului politic din România, în timp ce alegerile din 1946 erau prezentate ca primele „cu adevărat libere” din istoria ţării noastre. Istoricii comunişti susţineau insistent că votul din 19 noiembrie 1946 confirma „o victorie strălucită a forţelor democratice” împotriva „reacţiunii” reprezentată de partidele lui Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Constantin Titel-Petrescu, chiar dacă lucrurile au stat exact invers. În acest sens, edificatoare sunt lucrările lui Mihai Fătu Un vot decisiv (noiembrie ’46), Bucureşti, 1972 şi Alianţe politice ale Partidului Comunist Român, 1944-1947, Cluj-Napoca, 1979 precum şi cartea lui Gheorghe Ţuţui Evoluţia Partidului Social-Democrat de la frontul unic la partidul unic (mai 1944-februarie 1948), Bucureşti, 1979.

După 1990, au apărut câteva lucrări care încearcă să facă lumină în această perioadă confuză din istoria poporului nostru. De bază este lucrarea lui Gheorghe Onişoru Alianţe şi confruntări între partidele politice din România (1944-1947), apărută la Bucureşti sub egida Fundaţiei Academia Civică în 1996, în care autorul, bazându-se în special pe documente de arhivă, încearcă să prezinte cât mai obiectiv evoluţia scenei politice româneşti în perioada amintită. De asemenea, o altă operă de referinţă este Instaurarea totalitarismului comunist în România realizată de Şerban Rădulescu-Zoner în colaborare cu Daniela Buşă şi Beatrice Marinescu, apărută pentru prima dată la Editura Cavallioti din Capitală în 1994, în care cei trei autori prezintă principalele evenimente dintre anii 1944-1947 bazându-se pe o cronologie foarte strictă. De o mare importanţă pentru evidenţierea desfăşurării campaniei electorale şi a scrutinului din 1946 sunt Comunicările prezentate la Simpozionul de la Sighetul Marmaţiei din 7-9 iunie 1996, reunite în volumul Anul 1946-începutul sfârşitului (instituţii, mentalităţi, evenimente), apărut la Bucureşti în acelaşi an. Un ghid foarte util cu privire la disputele dintre Aliaţii Occidentali şi Uniunea Sovietică în legătură cu viitorul României este studiul istoricului american Paul D. Quinlan intitulat Ciocnire deasupra României. Politica Anglo-Americană faţă de România, tradus în limba română la Iaşi în 1995. Studiul Nicoletei Franck intitulat O înfrângere în victorie. Cum a devenit România, din Regat, Republică Populară, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992 este foarte important pentru perioada de referinţă.