Boierii cantacuzini

Introducere

Ramura familiei Cantacuzino din Moldova a rămas în istoria acestei provincii nu doar prin acţiunile politice ale membrilor săi ci şi prin numeroasele edificii ctitorite, de-a lungul timpului, atât religioase cât şi laice. În cadrul comunicării de faţă voi încerca să mă refer, într-o manieră succintă, la monumentele arhitectonice pe care Cantacuzinii moldoveni le-au lăsat posterităţii.

Fraţii Toma şi Iordache Cantacuzino sunt primii membri ai familiei care şi-au legat destinele de istoria Ţării Moldovei, remarcându-se, pe lângă activitatea politică, desfăşurată la jumătatea veacului al XVII-lea, şi ca unii din cei mai de seamă ctitori ai acestui secol. Vistiernic al lui Vasile Lupu şi cumnat al acestuia, Iordache Cantacuzino este fondatorul bisericii Tălpălarilor din Iaşi, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, a cărei construcţie a avut loc concomitent cu Trei Ierarhii lui Vasile Lupu . Biserica de astăzi nu mai păstrează nici o amintire despre primul ei ctitor, pisania fiind probabil distrusă în timpul restaurării care a urmat incendiului din anul 1827 . Lăcaşul a primit numele de Tălpălari în secolul XVIII , când acesta devine biserica breslei tălpălarilor, până atunci fiind numită biserică a „răposatului Iordache ce au fost vistiernic mare” .

Un registru de socoteli al bisericii, datând din anul 1797, face dovada unei prime restaurări semnificative la care şi-au adus contribuţia financiară logofătul Iordache Cantacuzino, vistiernicul Iordache Balş, paharnicul Toader Carp şi slugerul Petrache Cazimir, biserica fiind acoperită din nou . După incendiul din 1827 iulie 19, când biserica Tălpălari a fost mistuită „până la goliciunea zidurilor”, un urmaş al ctitorului, marele vornic Dimitrie Cantacuzino, rezideşte sfântul locaş, refăcând bolţile, catapeteasma, iar între 1853-1857 ridică în curtea bisericii două rânduri de case în care urma să locuiască preoţii. În această biserică apare singurul tablou votiv care a fost realizat vreodată, ori poate singurul care s-a mai păstrat într-una din numeroasele ctitorii Cantacuzineşti din Moldova, care îi reprezintă pe vornicul Dimitrie Cantacuzino şi pe soţia acestuia, Pulheria Beldiman.

Judecând după textul uneia din inscripţiile care a fost pusă deasupra gropniţei către mijlocul secolul XVIII, am putea conchide că biserica devenise un mormânt de familie, chiar dacă de aici lipsea mormântul primului ei ctitor; Iordache Cantacuzino fiind îngropat „cu multă pofală şi cu mare jele despre toţi pemintenii” în ctitoria lui Miron Barnovschi din Iaşi. O altă inscripţie de aici ne spune că „ oasele răposatului logofăt Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu aduse în cimitirul bisericii pronumită Tălpălari la dezgropare.anul 1869 mai” .