Cnezatele și Voievodatete Române în Secolele VIII-XI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Cnezatele şi Voievodatete române

în secolele VIII-XI

Introducere

În decursul secolelor, unele areale au avut un rol mai determinant în scrierea istoriei, decât altele. Pe astfel de teritorii, numeroase populaţii, s-au zbătut ca să le domine. Unele au reuşit un timp, altele nu. Un asemenea teritoriu a fost reprezentat şi de spaţiul României de astăzi- spaţiul carpato-danubiano-pontic. De ce un astfel de spaţiu a prezentat o foarte mare importanţă- Aflat la intersecţia dintre Europa centrală, Europa sud-estică şi Europa răsăriteană, spaţiul românesc, inevitabil, a trebuit să aibe rolul său special în istorie. Din vechime, obişnuinţa populaţiilor, să migreze spre zone mai prielnice de supravieţuire, a dat naştere la o multitudine de conflicte între civilizaţii. Populaţiile băştinaşe, au fost nevoite, să lupte, ori să accepte prezenţa şi dominaţia populaţiilor migratoare.

Ocupat încă din cele mai vechi timpuri de geto-daci, popor ce îşi avea seva în marea familie indo-europeană, spaţiul carpato-danubiano-pontic, avea să fie cucerit, la începutul secolului al Il-lea, de cel mai longeviv şi fascinant imperiu al Antichităţii, Imperiul Roman. Sub dominaţia romană, are loc simbioza daco-romană. Astfel că, la retragerea aureliană, de la sfârşitul secolului al III-lea, teritoriul nord-dunărean rămâne ocupat de o populaţie romanică jură instituţie şi administraţie. Acest fapt, corelat şi cu alte împrejurări, a reprezentat marea problemă cu care s-a confruntat populaţia romanică băştinaşă, timp de secole, până la formarea primelor state feudale româneşti. Lipsa instituţiilor şi a administraţiei, marile migraţii din secolul al III-lea şi din următoarele, poziţia geografică, au dus la mari probleme pentru băştinaşi. Chiar şi în aceste grele condiţii, romanicii din spaţiul nord-dunărean, au putut să-şi menţină identitatea.

Am ales ca temă pentru licenţă, ''Cnezatele şi voievodatele române, în secolele VIII-XI, pentru a demonstra că pe teritoriul românesc, în perioada "marii tăceri", au existat formaţiuni prestatale, ce au condus la naşterea statelor medievale româneşti de mai târziu Perioadă din care lipsesc cu desăvârşire documentele scrise din spaţiul românesc. Dar izvoarele antice combinate cu descoperirile arhelologice din secolul XX, sunt mai mult decât grăitoare, cu privire la situaţia din secolele VIII-XI.

Ca principale lucrări de referinţă pentru elaborarea licenţei, am folosit lucrările profesorului universitar doctor Ştefan Olteanu -"Societatea românească la cumpănă de milenii, secolele VIII-XI", Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele IV-XI" şi "Meşteşugurile in Ţara Românească şi Moldova în Evul Mediu"(realizată împreună cu C. Şerban). De o completă obiectivate , ele zugrăvesc societatea românească din aceste secole, prin prisma interpretării descoperirilor arheologice. Demografia, zona economico-socială şi politică, prefacerile ce au dus la primele preformaţiuni şi apoi formaţiuni statale, continuitatea limbii şi a caracterului romanic al populaţiei, sunt redate toate, într-o notă pe cât de realistă pe atât de obiectivă.

O altă lucrare folosită, este tratatul de istorie al Academiei Române, mai exact volumul III, care ne prezintă în mod concis, realităţile din spaţiul românesc în secolele VIII-XI.

Nu în ultimul rând trebuie să menţionez izvoarele de certă valoare, din care m-am inspirat pentru redarea lucrării : "Gesta Hungarorum" a lui Anonymus, "Fontes Historicae Daco-romanae", " Alexiada" Annei Comnena.