Învățământul public în Moldova între anii 1832-1847

Introducere

Lucrarea de faţă este o încercare de realizare a unui studiu referitor la situaţia învăţământului public din Moldova, în perioada regulamentară şi contribuţia excepţională pe care a avut-o Gheorghe Asachi, împreună cu membrii Epitropiei şcolilor, la reorganizarea acestui învăţământ. De fapt, ceea ce dorim a urmări în cuprinsul acestei lucrări este modul în care a evoluat şi s-a transformat învăţământul în urma deselor regulamente şcolare întocmite de către Epitropia şcolilor. Ştim că înainte de instaurarea Regulamentului Organic al Moldovei, şcoala în Moldova nu era una etatizată, naţională, proprie culturii româneşti, ci învăţământul se făcea în limba greacă. Abia datorită Regulamentului Organic se iau măsuri pentru organizarea unui învăţământ sistematizat, cu predare numai în limba română.

Ne-am oprit asupra acestei teme, a situaţiei învăţământului de la instaurarea Regulmentului Organic şi până la desfiinţarea primei instituţii de învăţământ de nivel superior din Moldova - Academia Mihăileană - deoarece considerăm că aceasta este perioada "înfloririi" şi dezvoltării învăţământului şi a culturii proprii româneşti. Am ales această perioadă şi această temă pentru că sunt pasionat în primul rând de istoria modernă românească, în al doilea rând, deoarece doream să aflu mai mult despre şcoala din perioada modernă, despre cum se realiza învăţământul în această perioadă şi, în urma consultării unui material bibliografic.

În capitolele lucrării noastre vom urmări structura învăţământului moldovenesc în perioada regulamentară, în urma regulamentelor şcolare întocmite de către Asachi şi Epitropie. Vom aminti şi despre situaţia politică, socială şi culturală care exista în Moldova în prima jumătate a secolului al XIX - lea, şi modul în care a influenţat organizarea învăţământului naţional, pentru că în această perioadă, boierii nu doreau realizarea unui învăţământ de stat, adresat tuturor categoriilor sociale, pentru că prin acest mod ei îşi vedea ameninţate dregătoriile în stat. În condiţiile social-economice existente, viaţa culturală a Principatului, inclusiv sistemul şcolar, se dezvoltau încet. Şcolile întemeiate în secolul XVIII şi început de secol XIX erau puţine şi nu corespundeau cerinţelor pe care le înainta epoca. Înainte de toate, aceste şcoli nu pregăteau specialişti necesari societăţii în curs de dezvoltare. Vom vorbi şi despre efortul pe care îl face Gheorghe Asachi în această perioadă pentru a organiza învăţământul la nivelul celui „evropenesc”. El se va ocupa îndeaproape de formarea unui corp profesoral, bine pregătit, pentru a putea face faţă unui învăţământ de calitate. Pentru acest lucru, vom vedea, va organiza un curs pedagogic de formare şi instruire a cadrelor didactice din interiorul teritoriului naţional. Gheorghe Asachi, personalitate proeminentă a culturii româneşti din secolul al XIX -lea, dorea cu orice preţ ca învăţământul să fie unul naţional, profesorii să fie români, fără a face apelul la cadre didactice din afara ţării. Pe parcursul lucrării vom rezerva un subcapitol situaţiei materialului didactic din învăţământul românesc, şi modul în care au contribuit profesorii, dar şi membrii Epitropiei şi elevii la îmbogăţirea lui. Vom acorda un capitol înfiinţării şi dezvoltării primei instituţii de nivel cultural superior din interiorul Moldovei, şi anume Academia Mihăileană, care în urma strădaniei lui Gheorghe Asachi, va deveni cea mai importantă instituţie de învăţământ din Moldova, înglobând în cadrul ei o serie de materii şi discipline în concordanţă cu situaţia culturală şi social-economică din Principat.

Precizându-ne scopul, în studierea temei alese, principalele izvoare pe care le-am folosit pentru lucrarea respectivă, sunt cele trei volume de documente publicate de către istoricul V. A. Urechia, volume intitulate cu numele sugestiv de Istoria şcoalelor de la 1800 - 1864, documente necesare în mod obligatoriu pentru această temă. Alte izvoare folsite de către noi pentru organizarea acestei lucrări sunt volumele publicate de către Theodor Codrescu, volume intitulate Uricarul, sau colecţiune de diferite acte care pot servi la Istoria Românilor, bineînţeles am folosit doar volumele de documente care se refereau strict la situaţia învăţământului din Moldova. Un document important folosit de către noi în redactarea lucrării de faţă, este tocmai lucrarea lui Gheorghe Asachi, intitulată Question de l'instruction publique en Moldavie, publicată la Institutul Albinei Româneşti, din Iaşi. O importanţă deosebit de mare pentru tema noastră au avut-o şi lucrările istoricilor N. C. Enescu - Gheorghe Asachi organizatorul şcolilor naţionale din Moldova - şi lucrarea lui Nicolae Iorga, Istoria învăţămîntului românesc. De un real ajutor ne-a fost şi lucrarea istoricilor Mihai Bordeianu şi Petru Vladcovschi, Învăţămîntul românesc în date, un compendiu foarte bine realizat, şi foarte clar structurat.

În primul capitol, Organizarea învăţământului în Moldova în regulamentele date de către Epitropia şcolilor, ne-am ocupat în primul rând de evidenţierea situaţiei politice, culturale şi social-economice din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX –lea (după cum bine ştim, situaţia politică, culturală şi social-economică nu a fost deloc favorabilă organizării unui învăţământ sub conducerea statului, el fiind mai mult sub autoritatea Bisericii), ca mai apoi să continuăm cu structurarea învăţământului în urma numeroaselor proiecte de reformare realizate de către Gheorghe Asachi, cu spijinul membrilor Epitropiei şcolilor.

Al doilea capitol, Corpul profesoral şi însuşirile acestuia, tratează, să spunem aşa, modul în care sunt recrutaţi şi pregătiţi viitorii profesori pentru a putea profesa în noul învăţământ din Moldova, acum reorganizat, ce şcoli şi cursuri trebuie să urmeze pentru a putea îmbrăţişa cariera didactică. Tot în acest capitol vom trata şi contribuţia pe care o au profesorii la îmbunătăţirea calităţii învăţământului, prin seria de manuale didactice şi cărţi pe care aceştia le realizează în această perioadă.

Finalmente, al treilea capitol, Academia Mihăileană, este rezervat în totalitate primei instituţii culturale de învăţământ, de nivel superior, din Moldova. Vom discuta aici despre înfiinţarea Academiei Mihăilene - înfiinţare propusă în cadrul Regulamentului Organic din 1832, prin articolele 418 şi 419 din capitolul IX, secţia IV - realizată în anul 1835, despre funcţionarea ei pană în anul şcolar 1847 - 1848, când, în urma regulamentului şcolar propus de către domnul Mihail Sturdza, academia va fi desfiinţată; vom vorbi de asemenea şi despre încercările „detractorilor” de a scoate limba română din instituţia proaspăt organizată, şi înlocuirea ei cu limba franceză, ceea ce ducea implicit la eliminarea corpului profesoral românesc din instituţiile de învăţământ.