Istoria Dacilor

Introducere

Ne întrebăm, poate uneori ce este istoria şi ce lucruri interesante ne-ar putea dezvălui sau cât de mult ne-ar interesa aflarea acestora. Ei bine, aflăm că istoria vine de la grecescul “historia” care înseamnă „căutare”, „anchetă”, „cunoaștere prin investigație”, „înregistrare a căutărilor cuiva”. Istoria este o relatare, o construcție a unei imagini a trecutului, făcută de oameni (istorici) care încearcă să descrie, să explice sau să facă perceptibile timpurile care s-au scurs. Din dorinţa cunoaşterii s-a născut studiul istoriei, al cărei scop este de a face cunoscută şi de a explica urmaşilor originea înaintaşilor, felul lor de viaţă din trecut, faptele lor vrednice şi vremurile de cumpănă pe care le-au străbătut. Nicolae Bălcescu (1981 - 1852), istoric şi parcipant activ al Revoluţiei din anul 1948, nota despre istorie că “este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar, şi vai de acel popor care şi-a pierdut religia suvenirurilor".

Atestarea românilor pe teritoriul vechii Dacii se face încă de la începuturile evului mediu.

Formarea poporului român este o problemă fundamentală a istoriei noastre. Ea a fost un proces complex legat de continuitatea daco-romană pe teritoriul Daciei.

Faptul că suntem români, ne obligă într-o oarecare măsură să răscolim trecutul şi să ne aflăm adevăratele rădăcini. Curiozitatea descoperirii vine şi din faptul ipotezelor contra, privind latinitatea poporului nostru.

Citind şi culegând informaţii despre trecutul nostru, voi încerca să aşez pe hârtie câteva lucruri esenţiale privind cunoaşterea strămoşilor şi cunoaşterea formării limbii române. Cred sau tind să cred că fiecare dintre noi ar trebui să cunoască câtuşi de puţin trecutul nostru glorios.

Prin această lucrare, voi încerca să trezesc interesul noii generaţii, voi căuta să prezint şi să explic continuitatea strămoşilor noştri daco-romani pe teritoriul ţării noastre, luând în considerare atât dovezile pro cât şi cele contra privind acest subiect. Ajutată de cei care şi-au dedicat cariera în descoperirea adevărului despre trecutul nostru, prin scrierile lor, voi încerca să prezint fiecare latură a istoriei noastre, de la primele începuturi.

Această lucrare ne aşează în faţa unor mărturii incontestabile, asupra continuităţii poporului nostru şi statornicia lui din cele mai îndepărtate timpuri pe aceste meleaguri.

Aflăm principalele îndeletniciri ale strămoşilor noştri, legăturile stabilite între ei în procesul muncii, cum au luptat pentru menţinerea libertăţii, cum au ţinut piept popoarelor dornice de exploatare, cum au reuşit să ducă o viaţă nouă, liberă.

Totodată aflăm rolul pe care l-au avut conducătorii de seamă în viaţa socială, militară şi politică a poporului român. Acest popor a avut întotdeauna norocul să fie îndrumat de căpetenii iscusite, pregătite să-şi rişte viaţa pentru apărarea intereselor neamului.

Voi aduce în atenţia tuturor diferite dovezi ale continuităţii poporului daco-roman pe teritoriul ţării noastre pentru a putea susţine toate afirmaţiile aşezate pe foile acestei lucrări. Este un capitol interesant dar în acelaşi timp necesar înţelegerii şi descoperirii adevărului în legătură cu istoria poporului nostru, atât din izvoarele scrise cât şi din dovezile arheologice, cărora li s-au dedicat numeroşi oameni importanţi.

CAPITOLUL 1

Scurt istoric al dacilor

1.1 Începuturile dacilor

Stând şi privind în gol, uneori ne fulgeră prin minte diferite întrebări la care avem sau nu răspuns, dar curiozitatea firească omului, ne face să deschidem câteva pagini şi să aflăm răspunsurile dorite.

Astfel, mi-a apărut în minte întrebarea ”Care sunt adevăratele noastre rădăcini?” întrebare, la care răspunsurile nu sunt foarte sigure sau încă există discuţii asupra trecutului nostru.

M-am hotărât să aşez pe foile acestei lucrări informaţii cât mai sigure, clare, importante în ceea ce priveşte istoria poporului nostru. De la bun început, cu toţii ştim că strămoşii noştri au fost dacii şi romanii, dar din păcate multe informaţii rămân încă sub semnul întrebării.

În scrierile istorice, neatinse de trecerea timpului, de origine greacă si latină se regăsesc însemnări cu privire la viaţa dacilor. Erau numiţi diferit: grecii îi numeau geţi pe cei din exteriorul arcului carpatic iar latinii îi numeau daci pe cei din interiorul arcului carpatic.

Aceleaşi scrieri ne indică faptul că dacii ocupau teritoriul delimitat de râurile Tisa, Nistru, Munţii Balcani şi Marea Neagră, teritoriu numit carpato-danubiano-pontic, deoarece includea o mare parte a Munţilor Capaţi şi cursul inferior al Dunării. Dacii erau împarţiţi în triburi, fiecare dintre acestea având un ”rege”, şef de trib.