Politică Externă a lui Șerban Cantacuzino

Introducere

Mi-am ales acest subiect de licenţă deoarece, eu, personal, sunt fascinată de tot ce înseamnă istoria evului mediu românesc, domnitori, cultură, ierarhie, ştiinţă, etc. Încă un motiv în plus pentru care mi-am ales acest subiect este faptul că, eu cred că lumea medievală este total diferită, atât de aparte în raport cu celelalte epoci de istorie românească.

Voi încerca în această lucrare să conturez materialul imagistic, scoţând în evidenţă particularităţile domniei lui Şerban Cantacuzino, dar şi influenţa acestuia asupra descendenţiţilor săi.

În urma realizării acestui proiect, am reuşit să conştientizez tot mai mult că între domnia lui Şerban Cantacuzino şi cea a predecesorilor săi au existat desoebiri dar mai ales apropieri cum ar fi lupta comună împotriva Imperiului Otoman cât şi schimburile culturale cu efecte benefice, în special pentru lumea din interiorul spaţiului românesc.

În urma studierii documentaţiei am putut constata faptul că Şerban Cantacuzino ne este contemporan, deoarece, fiind în sensul cel mai propriu al cuvântului, un om al vremii sale, un partizan al ţelurilor de independenţă, şi-a orientat de la sine eforturile în sensul unor idealuri de libertate, permanenţe ale întregii istorii româneşti ce şi-au găsit deplina realizare astăzi.

Cunoştinţele mele de cultură generală s-au amplificat, s-au îmbogăţit şi s-au diversificat. Mai mult decât atât, am dobândit o viziune de ansamblu asupra politicii cantacuzineşti care a avut un pronunţat caracter românesc conjugând interesele românilor de pretutindeni, un caracter balcanic, urmărind crearea unei alianţe strânse cu popoarele vecine pe baza înlăturării dominaţiei otomane şi a valorificării unor străvechi tradiţii de convieţuire, şi, în sfârşit un caracter european, vizând constituirea unui larg front antiotoman care, prin înlăturarea gravului pericol reprezentat de anexionismul turcesc, să lărgească perspectivele dezvoltării civilizaţiei continentului nostru.

Prin prisma acestui subiect am aflat o serie de lucruri extraordinare despre tot ce înseamnă evoluţia societăţii româneşti din punct de vedere spiritual, Şerban Cantacuzino făurind din Biserică un aliat preţios pentru a-şi consolida pe plan spiritual domnia.

În politica externă a lui Şerban Cantacuzino se disting două perioade:

- prima, de la urcarea lui Şerban Cantacuzino pe tron şi până la asediul Vienei;

- după 1683 şi până la decesul său, destul de neaşteptat;

În prima etapă se disting stăruinţele de clarificare a raporturilor domnului cu vecinii şi în primul rând cu Transilvania, deoarece în Moldova se afla rivalul său Gheorghe Duca şi boierii ostili Cantacuzinilor, refugiaţi acolo.

În cea ce-a doua etapă, în situaţia conflagraţiei generale dintre puterile creştine aliate în Liga Sfântă şi turcii otomani, orizontul domnului se deschide, planurile sale ţintesc departe, la neatârnarea Ţării ca şi a Moldovei, precum şi la eliberarea Balcanilor de sub dominaţia Porţii, contând pe sprijinul Poloniei, Austriei habsburgice şi al Rusiei.

Îmbinând luciditatea omului de stat cu aspiraţiile de deşartă mărire, Şerba Cantacuzino a fost un personaj reprezentativ al epocii sale, împletind tradiţionalismul răsăritean cu unele trăsături ale monarhului modern din Europa secolului al XVII-lea.