Regimul Comunist din România și Recensămintele Populației

INTRODUCERE

În această lucrare am realizat o prezentare a începuturilor comuniste în România de asemenea și procedeul de instaurare care a dus la sovietizarea României. Dezvoltând acest subiect am realizat o analiză demografică a celor trei recensăminte comuniste din anii 1956, 1966, respectiv 1977.

Recensământul constituie una din principalele forme de observare în statistica demografică. Scopul principal pe care îl urmăreşte este legat de necesitatea cunoaşterii numărului şi structurii populaţiei la un moment dat. Metodologia efectuării recensămintelor s-a perfecţionat pe parcurs.

Dintre ultimele cinci recensăminte efectuate în cadrul ţării noastre, numai cel din 1956 a avut drept obiect înregistrarea unor caracteristici numai despre populaţie. Celelalte patru au avut un program mai complex, cuprinzând şi caracteristici despre clădirile de locuit şi locuinţe.

Creşterea populaţiei are două componente: natalitatea şi mortalitatea şi ceea ce rezultă din această diferenţă şi a doua componentă este migraţia. În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, a existat migraţia, mai întâi, a etnicilor evrei şi, apoi, a etnicilor germani, care, evident, a avut un efect asupra dinamicii populaţiei României. Deşi a existat o anumită emigraţie, creşterea naturală era mult mai importantă. Ea s-a diminuat, într-o anumită măsură, odată cu introducerea, în 1957, a unei legislaţii foarte liberale a întreruperii de sarcină, importată direct de la Moscova. În 1966, aveam cel mai scăzut nivel al natalităţii din Europa, alături de Ungaria. Au venit măsurile din octombrie 1966 ale lui Ceauşescu, care s-au menţinut şi care au dus şi la creşterea populaţiei peste media europeană, până în 1990.

Regimul comunist, instaurat în România după defiinţarea Regalităţii şi instituirea Republicii la 30 decembrie 1947, după care au fost puse bazele statului totalitar , a organizat în timpul existenţei sale până în decembrie 1989, trei recensământuri, în anii 1956, 1966 şi 1977.

Recensământurile organizate în perioada regimului comunist au reprezentat şi obiectul unor publicaţii. Rezultatele recensământului din 1956 au fost publicate în 4 volume cuprinzând rezultate generale, structura demografică a populaţiei şi structura social-economică a populaţiei (2 vol.), iar ale celui din 1966, în 8 volume care includ rezultate generale, populaţia pe vârste şi sexe, populaţia după starea civilă şi fertilitatea populaţiei feminine, populaţia după locul naşterii, populaţia după nivelul şcolii absolvite, populaţia activă şi populaţia inactivă, populaţia activă pe ramuri şi subramuri ale economiei naţionale, populaţia activă pe categorii şi grupe de ocupaţii, gospodării. Recensământul din 1977, este cuprins în 2 volume care unul se referă la populaţie cu structura ei demografică, iar al doilea la structura social-economică a acesteia.

Chestionarelor aplicate, s-au încadrat atât pe linia tradiţiei recensământurilor organizate în România înainte de instaurarea regimului comunist, dar şi pe cea a inovaţiei. Inovaţiile au fost inspirate de modelul sovietic şi de exemple preluate de la alte ţări aflate la umbra Moscovei. Cele trei recensământuri, în aşa fel au fost concepute încât să fie un factor în favoarea propagandei comuniste.