Exilul românesc

CAPITOLUL I

EXILUL ROMANESC INTRE1946-1950

1.1.Constituirea exilului romanesc

Exilul romanesc anticomunist dupa al doilea razboi mondial, s-a format ca urmare a unor valuri successive de romani nevoiti sa isi paraseasca tara din motive politice.Primul val a fost format dintr-un numar restrans de diplomati democrati romanicare au refuzat sa se intoarca in tara dupa instaurarea regimului autonescian. A urmat apoi un val mai numeros, cel al legionarilor.

In urma infrangerii rebeliunii din ianurie 1941, acestia cu sprijinul armatei si al serviciilor de spionaj germane , au reusit sa paraseasca tar ape ascuns sis a isi gaseasca adapost in cel de-al treilea Reich.Pana la ocuparea tarii decatre armata sovietica si instaurareara regimului communist, intre cele doua categorii de exilati a fost o totala lispa de comunicare, ei aflandu-se nu numai in tabere diferite , opuse, ci si in grupari ideologice incompatibile.

Dupa infrangerea celui de-al treilea Reich,in interiorul grupului legionar vor aparea disesnsiuni care vor duce la spargerea unitatii. In timp ce o parte a ramas credincioasa lui Horia Sima, cei mai multi legionari au cerut o reintoarcere la linia initiala a miscarii, dupa modelul neofascismului Italian. In sfarsit, o a treia grupa, a renuntat la principiile totalitare si rasiste, orientandu-se catre idealurile democratice.

Dupa 23 august 1944, exilul se va imbogati cu un nou grup de diplomati (antonescienii), care va refuza sa se intoarca in tara ocupata.Grupul diplomatilor va creste numeric dupa noiembrie 1947, cand foarte multi diplomati romani vor refuza sa se intoarca in tara, preferand calea grea a exilului, scalviei din tara.

Alaturi de diplomati, numerosi ofiteri si soldati romani cazuti prizonieri la germani dupa 23 august 1944 au refuzat, la sfarsitul razboiului, sa se intoarca in tara, ramanand in Occident si ingrosand randurile exilului.Acestor grupari li s-a adaugat o mare parte dintre studentii romani aflati la studii in strainatate

Ceea ce este comun tuturor acestor grupuri de exil, pe langa anticomunismul lor, este faptul ca se aflau deja in afara tarii cand au ales exilul.Celor aflati deja in afara hotarelor Romaniei, au inceput sa li se alature, in special dupa 6 martie 1945, romanii care , legal sau nu, reuseau sa paraseasca tara.

Din cauza masurilor luate de autoritatile comuniste pentru a stavilii plecarile ilegale din tara, , care amenintau sa se transforme intr-un adevarat exod, orice incercare de trecere ilegala a frontierei era o adevarata aventura, incheiata cel mai adesea cu impuscarea temerarilor sau cu ani grei de carcera pentru cei care erau prinsi.Era greu de facut o evaluare asupra prapastiei dintre numarul celor care au resuti sa ajunga in Occident si cei care au esuat in incercarea lor, reusitele-dupa unele aprecieri- nu depaseau 10% din totalul tentitivelor de trecere ilegala a frontierei.

Odata ajunsi in Occident , majoritatea romanilor a trebuit sa infrunte in primii ani si o situatie materiala foarte grea. Intr-o Europa Occidentala saracita de razboi,masa exilului romanesc era fara indoialamult mai saraca.Au existat desigur , printer romani, si oameni bogati, dare le nu s-au angajat direct in lupta politica asupra regimului din tara ndesi , unele dintre acestea , au sustinut uneori actiuni anticomuniste sau au ajutat financiar pe unii intelectuali romani aflati in exil, fara posibilitati materiale.

Au existat la dispozitia unu grup restrans al exilului romanesc, in mare majoritate format din fosti diplomati, importante sume de bani provenind din fondurile aflate in gestiunea unor misiuni diplomatice romanesti sau asa numitul “ fond national” in valoare de 6 mil de franci elvetieni aflat la dsipozitia exclusive a lui Alexandru Cretzianu.

O evaluare a numarului exilatilor romani aflati in Occident , in primii ani dupa razboi, este foarte greu de facut.Lucru explicabil daca avem in vedere cele doua institutii romanesti abilitate sa faca aceste evaluari : Ministerul Afacerilor Externe si Serviciul de Informatii, apoi Securitatea- “fusesera curatate” de profesionisti ai vechiului regim , iar nou- venitii erau inca departe de cerintele pe care le impunea munca in exterior. In plus, rezerva si chiar istilitatea cu care erau primiti reprezentatntii Republicii Populare Romane in strainatate nu erau propice unei munci informativede calitate. In al doilea rand, greutatea deriva din faptul ca mai intotdeauna , in documente, nu se face o distinctie intre exilati si emigranti.,unii dintre emigranti fiind luati in calcul ca sunt exilati.

La 23 martie 1955 , intr-o sedinta a Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman, la care se discuta atacaul impotriva Legislatiei Romaniei de la Berna, executat de un grup de exilati romani.