Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră

Licență
9/10 (2 voturi)
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 93 în total
Cuvinte : 48400
Mărime: 30.83MB (arhivat)
Cost: 13 puncte

Cuprins

Introducere 3

1 Iconoclasmul Bizantin şi cauzele sale 4

1.1. Scurt istoric al iconoclasmului 4

1.2. Cauzele iconoclasmului 5

1.3. Sectele iconoclaste 6

1.4. Motivele politice şi religioase ale împăraţilor iconoclaşti. 7

2 Bizanţul şi arta sacră 21

2.1. Bizanţul 21

2.1.1. Rolul Constantinopolului în formarea artei bizantine 23

2.1.2. Sfânta Sofia 24

2.2. Imperiul bizantin sub Constantin al V-lea (741-775) 28

3 Sinodul al VII-lea Ecumenic şi Icoana 30

3.1. Originea şi evoluţia iconoclasmului până la Sinodul VII-lea Ecumenic 30

3.2. Sinodul VII-lea Ecumenic 33

3.3. În apărarea sfintelor icoane 39

3.4. Teocraţia bizantină în perioada post-iconoclastă 42

3.5. Fundamentul dogmatic al icoanei 45

4 Evoluţia Artei Bizantine 49

4.1. Arta bizantină în epoca iconoclastă 49

4.2. Arta religioasă în perioada iconoclastă 51

4.3. Civilizaţia bizantină în perioada iconoclastă 52

4.4. Renaşterea Macedoneană şi Comneană 54

4.5. Monumente de arhitectură civilă 57

4.5.1. Palate imperiale 57

4.5.2. Oraşe şi locuinţe 59

4.6. Monumente de arhitectură religioasă.. 60

4.7. Decorarea clădirilor 64

4.7.1. Decor exterior 64

4.7.2. Decor interior 65

4.8. Monumente de pictură. Mozaicuri 66

4.9. Reprezentarea artei bizantine prin sculpturi, icoane, emailuri, monede, ţesături 69

5 Concluzii 77

6 Bibliografie 79

9 Curriculum vitae

Declaraţie

Anexe 81

Extras din document

Introducere

Pornind, de la atacul icoanelor în şcoli, mi-am pus întrebarea: Dacă nu, aceşti oameni care vor să înlăture prezenţa icoanelor, pot avea o gândire comparabilă cu a iconoclaştilor de altădată? Şi de la această întrebare, au decurs celelalte întrebări cu privire la iconoclasm, la apariţia acestui curent eretic, care se împotrivea cultului icoanelor.

Această lucrare îşi propune să urmărească şi să prezinte teologia icoanelor, aşa după cum a fost ea afirmată şi întărită de hotărârile dogmatice si canonice ale sinoadelor Bisericii Ortodoxe Ecumenice şi transmisă de Sfinţii Părinţi de-a lungul secolelor, în perioada iconoclasmului

Pentru creştinul ortodox, icoana rămâne un mijloc de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi cei aflaţi în lumea materială. "...Respingerea icoanei - declara un teolog ortodox - este proprie celor ce resping în general orice fel de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi prin vreo putere oarecare, afară doar de oarecare comunicare de putere prin cuvânt... Numai unde cuvântul a fost asociat cu Tainele şi cu cinstirea icoanelor s-a păstrat unitatea credintei.

Originea icoanelor şi justificarea lor in Biserică o adevereşte deci însăşi mărturisirea credinţei în Hristos cel întrupat şi jertfit pe crucea de pe Golgota. În aceasta întrupare omul a devenit icoana lui Dumnezeu, pentru ca El "ne-a grăit noua prin Fiul" (Evrei I, 1-2). Aşadar, putem afirma că primul care a făcut o icoana este însuşi Dumnezeu care a născut pe Fiul Său, Unul-Născut, Cuvântul Său, "...icoana Sa însufleţită, naturală, caracterul neschimbat al eternitatii Sale. El a făcut apoi pe om după chipul şi asemanarea Sa". De aceea, Sfântul Ioan Damaschin era îndreptăţit să afirme ca "icoana este o asemănare, un model , o întipăritură a cuiva, care arată în ea pe cel ce este înfăţişat în icoană ".

Iconoclaştii, şi urmaşii lor de astăzi, indiferent ce crez dogmatic mărturisesc, au făcut şi fac marea greşeală de a substitui icoana persoanei, de a înţelege eronat că, în Biserica Ortodoxă, icoanei i se aduce aceeaşi cinstire ca prototipului pe care îl reprezintă, şi ca ea localizează o comuniune, ca prezenţă reală a lui Hristos. Mai mult, neînţelegând taina unirii iposiatice a întrupării Domnului Iisus Hristos, au crezut că privind chipul zugrăvit al lui Hristos Cel întrupat, noi venerăm în El numai pe Iisus-Omul, nu şi pe Cuvântul sau Fiul lui Dumnezeu.

CAPITOLUL I

ICONOCLASMUL BIZANTIN ŞI CAUZELE SALE

1.1 Scurt istoric al iconoclasmului

Iconoclasmul este o doctrină oficială a statului şi a bisericii bizantine, între anii 726-843, care a impus distrugerea icoanelor şi disciplinarea celor ce li se închinau. Politica iconoclastă a reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative şi legislative.

Etimologic, iconoclasmul înseamna "distrugerea icoanelor" de la cuvintele greceşti eikon = chip, înfăţişare, icoana si klasma = a distruge, a sfărâma. Uneori se vorbeşte de iconomahie pentru a indica aceeaşi acţiune de distrugere şi necinstire a icoanelor, de la eikon si mahe = lupta.

Pe tărâm dogmatic, controversele hristologice s-au încheiat în secolul VII d.H. Numai că, după ce Biserica a învins fiecare părere contrarie în parte, a fost declanşată o ofensivă împotriva unui aspect al învaţăturii ortodoxe: a început lupta împotriva „icoanei” , dat tot ca o continuare a disputelor hristologice. Astfel, şi-a făcut apariţia unul dintre cele mai mari curente care a clătinat fundamentul creştinismului: iconoclasmul secolelor VIII-IX. Acest curent îşi are începutul deja înainte de domnia împăratului Leon al III-lea (717-741), dar care în timpul acestui împărat a luat o mare amploare. Iconoclasmul însemna la acea vreme dorinţa de respectare şi a acelei porunci din Decalog.

Încă de la începutul magnificei dezvoltări a artei creştine, s-au produs frământări în Biserică, unii credincioşi manifestându-şi neliniştea faţă de nerespectarea unor precepte ale Cărţilor Sfinte. Mulţi creştini păstrau încă vechea aversiune a evreilor pentru reprezentarea figurii omeneşti. Unele sinoade, de pildă cel de la Elvira (306), interziseseră împodobirea bisericilor cu picturi pentru ca „obiectul pe care-l venerăm să nu fie expus pe ziduri”. Şi numeroşi episcopi, mai ales după victoria creştinismului, împărtăşeau aceeaşi părere. Eusebiu, de exemplu, considera un „obicei păgân” reprezentarea în pictură a lui Hristos şi a Apostolilor. Epifan din Cipru, în sec IV, se zice că ar fi vrut să sfâşie, într-o biserică din Palestina, o pânză pictată înfăţişându-L pe Iisus. În secolul următor, în Siria, Xenaias, episcop al Hieropolisului, a dus un adevărat război în dioceza sa împotriva icoanelor.

Chiar şi în Occident au existat manifestări iconoclaste la fel de înverşunate. La sfârşitul secolului VI, episcopul Serenus din Marsilia a poruncit să fie distruse toate icoanele din oraş, papa Grigore cel Mare1), certându-l, totuşi, pentru excesul de zel, l-a

lăudat că împiedicase mulţimea să adore nişte imagini făcute de mâna omului.

1.2. Cauzele iconoclasmului

Iconoclasmului a avut mai multe cauze. Învaţaţii au încercat să determine cauzele care au dus la naşterea unui asemenea curent atât de puternic în lumea bizantină, să precizeze când a început să se manifeste şi care a fost reacţia faţă de el. În cele ce urmează, voi prezenta cât mai multe dintre cauzele iconoclasmului, aşa cum au fost descrise de câţiva teologi contemporani consacraţi în teologia icoanei, precum Leonid Uspensky, decanul Institutului Teologic Saint-Denis din Paris şi cardinalul Christoph von Schönborn, arhiepiscopul Vienei. În cele din urmă voi arăta şi câteva din argumentele teologice aduse de iconoclaşti, considerând că nu acestea au dus la apariţia iconoclasmului, ci invers, iconoclasmul a dus la apariţia teologiei împotriva icoanei.

Unii găsesc originile iconoclasmului chiar în primele secole, în neputinţa unor teologi de a înţelege sensul simbolic şi educativ al icoanei şi de a face distincţie între cinstirea ei şi idolatrie. Ei socoteau ca cinstirea icoanelor vine în contradicţie cu unele precepte biblice, că încalcă, de pildă, porunca Decalogului de a nu-ţi face chip cioplit şi de a nu i te închina lui (Exod 20, 4; Deut. 5, 8), apoi ca, potrivit învăţăturii Evangheliei, Dumnezeu trebuie cinstit numai în "duh si adevăr" (Ioan 1, 18; 4, 24; 5, 37; 20, 29; Romani 1, 23, 25; 10, 17; II Cor. 5, 7, 16). Discuţii în legătură cu cinstirea icoanelor au avut loc în Spania la sinodul de la Elvira (300-306), iar părinţi şi scriitori bisericeşti ca Iustin Martirul, Athenagora din Athena, Tertulian, Epifaniu de Salamina, Eusebiu de Cezareea şi alţii mai târziu au manifestat rezerve faţă de cinstirea icoanelor.

Fără îndoială, odată cu răspândirea cultului sfintelor icoane s-au înmulţit şi abuzurile, iar credinţa populară nu era, desigur, mereu liberă de aceste utilizări abuzive ale icoanelor.

Unii creştini împodobeau zelos bisericile considerând că acest fapt era suficient pentru mântuirea lor. Sfântul Amfilohie de Iconium denunţase acest lucru încă din secolul IV. Pe de alta parte, existau unele forme de venerare a imaginilor sacre care semănau leit cu profanarea. Asterie al Amasiei povesteşte că, în secolul VII, imaginile brodate ale sfinţilor ornau veşmintele de ceremonie ale membrilor aristocraţiei bizantine. La Alexandria, domni si doamne se plimbau pe străzi îmbracaţi în haine ornate cu imagini sacre. O venerare excesivă a icoanelor avea loc chiar în practicile curente din Biserica: astfel, icoanele erau luate uneori drept naşi si naşe de botez sau ca naşi de călugărie. Existau fapte încă şi mai curioase: anumiţi preoţi răzuiau culorile icoanelor amestecându-le cu Sfintele Daruri şi distribuind acest amestec credincioşilor, ca şi cum Trupul şi Sângele lui Dumnezeu ar fi trebuit completate cu ceva sfânt; aceasta practică aminteşte de un alt abuz răspândit, acela de a bea ulei din candelele care fuseseră aprinse la icoane sau moaşte. Alţi preoţi oficiau Sfânta Euharistie având o icoana drept altar. La multe din minunile care erau relatate şi crezute în legatură cu icoanele, au existat, cu siguranţă, unele a căror autenticitate a fost contestată pe drept cuvânt de iconoclaşti. Astfel erau unele aşa-zise minuni făcute de icoana Maicii Domnului, din al cărei sân curgea din când în când lapte, care, dupa examinare, se dovedea a fi fost introdus în icoana prin spate, printr-un tub subţire. De partea lor, credincioşii concepeau uneori venerarea icoanelor într-un chip prea literal: ei cinsteau mai puţin persoana reprezentată, decât imaginea însăşi. Toate acestea se apropiau de magie sau intersectau formele decadente ale pagânismului. Astfel de atitudini intrigau profund o serie de credincioşi care nu erau foarte bine ancoraţi în Ortodoxie, ba unii dintre aceştia ajungând să refuze cu totul icoanele.

Preview document

Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 1
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 2
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 3
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 4
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 5
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 6
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 7
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 8
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 9
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 10
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 11
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 12
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 13
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 14
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 15
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 16
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 17
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 18
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 19
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 20
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 21
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 22
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 23
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 24
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 25
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 26
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 27
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 28
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 29
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 30
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 31
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 32
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 33
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 34
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 35
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 36
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 37
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 38
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 39
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 40
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 41
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 42
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 43
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 44
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 45
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 46
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 47
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 48
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 49
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 50
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 51
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 52
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 53
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 54
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 55
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 56
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 57
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 58
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 59
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 60
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 61
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 62
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 63
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 64
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 65
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 66
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 67
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 68
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 69
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 70
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 71
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 72
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 73
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 74
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 75
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 76
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 77
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 78
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 79
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 80
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 81
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 82
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 83
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 84
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 85
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 86
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 87
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 88
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 89
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 90
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 91
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 92
Iconoclasmul Bizantin și Urmările Acestuia în Arta Sacră - Pagina 93

Conținut arhivă zip

  • Iconoclasmul Bizantin si Urmarile Acestuia in Arta Sacra.docx

Alții au mai descărcat și

Țările de Jos

Introducere Lucrarea de față cuprinde evenimentele ce au avut loc în Țările de Jos în perioada 1568 - 1648. Țările de Jos au fost cuprinse de o...

Revoluția Franceză și Gruparea Robespierre

Capitolul I Consideraţii introductive Cercetarea epocii prerevoluţionare pune de la început problema unui paradox . Unii contemporani şi după...

Cultura Bizanțului în secolele VII-XIII

Daca epoca lui Justinian întrunind laolalta atatea calitati si defecte, personalitatea lui Justinian este greu de definit. A fost mai putin...

Ordinele Religios - Militare în Evul Mediu

I.INTRODUCERE I.1.Ordine religios-militare, ordine cavalereşti, ordine de merit În 1120, la Ierusalim, în condiţii greu de preciyat, a fost...

Istoria bisericii din perspectiva armoniilor și dizarmoniilor culturale

În secolul întâi după Hristos, Europa era dominată de Imperiul Roman care se întindea din peninsula Iberică și nordul Africii, până în Siria și...

Ordinul Cavalerilor Ioaniți

Introducere. Tema referatului ,,Ordinul Cavalerilor Ioaniţi” este o privire de ansamblu asupra istoriei ordinului militar al Cavalerilor Ioaniţi...

Roboam și Ieroboam - regi rivali

INTRODUCERE Dea lungul timpului au existat polemici în legătura cu veridicitatea faptelor și a personajelor prezentate în Vechiul Testament. Se...

Istorie

- Sec V î.Hr. Herodot- istoricul grec- menționa TRACII- “sunt cei mai numerosi, după neamul inzilor”; GETO-DACII- “sunt cei mai viteji si mai...

Ai nevoie de altceva?