Instituții represive ale Bisericii Catolice în evul mediu

Introducere

1.1. Tema si sarcinile

Deşi – într-un fel sau altul – toate religiile propovăduiesc toleranţa, cel mai adesea, apariţia unei disidenţe în interiorul lor a dus la confruntare. Naşterea ideilor reformatoare în creştinism a generat contradicţiii, conflicte şi războaie, uneori pustiitoare. Dar cel mai crunt dintre ele, în perioada medievală, a fost instituirea şi activitatea unei instituţii politico-religioase apostolizate, a cărei influenţă a marcat, în mod negativ, răspîndirea Evangeliei, dezvoltarea socio-economică şi militară a Occidentului, numită Inchiziţie.

După cum remarcă şi istoricul Testas Guy, „nici un cuvînt nu sugerează oroarea în mai mare măsură decît cel de Inchiziţie. La auzul lui, ne gîndim la tortura morală, la înjosirea personalităţii umane şi, în primul rînd, la supliciul fizic.” Dar ceea ce este cel mai grav, e că sîngele celor care nu aveau altă vină decît că ascultau de Cuvîntul lui Dumnezeu, pătează şi astăzi frontispiciul instituţiei bisericeşti şi pontificale.

Inchiziţia şi vrăjitoria continuă şi în zilele noastre să atragă atenţia publicului larg. Este cunoscut faptul că, problemele fundamentale privind existenţa lumii şi sensul ei, cu cît sunt mai cercetate, cu atît mai mult provoacă spiritul şi îndeamnă la o căutare adîncă a adevărului. Căci multe evenimente, legate de subiectul ce ne interesează şi pe care ni l-am propus cercetării, şi care ne-ar fi de un real folos pentru completarea înţelegerii clare şi ample a acelui peisaj, a influenţei şi rolului jucat de către Inchiziţie în istoria omenirii, continuă, încă, să rămînă necunoscute şi umbrite de mister.

De exemplu, se ştie oare că acel tribunal ecleziastic, creat la mijlocul secolului al XIII-lea, reprezintă un fenomen istoric de anvergură europeană, care, înainte de a-şi fi pus amprenta asupra Spaniei, a cuprins întregul nostru continent? Se ştie oare că Sfîntul Oficiu, deşi nu făcea deloc excepţie de la practicile crude ale epocii, a reprezentat adesea organismul cel mai obiectiv al timpului? „Oare nu există legături dintre rugurile inchiziţiei medievale şi crematoriile lagărelor naziste?”, se întreabă istoricul rus Grigulevič I. R.3

Pentru a răspunde la aceste şi încă multe alte întrebări, pe care le provoacă acest fenomen complex şi cu urmări grave pentru comunităţile diverselor ţări ale Europei Occidentale, marcînd evoluţia socio-economică, politico-ideologică şi culturală de-a lungul a mai multor secole, este, aşadar, binevenit de a se face încercări de abordare cu obiectivitate a diverselor probleme şi procese specifice epocii, cu scopul de a însuşi o lecţie de toleranţă, în urma erorilor şi crimelor trecutului. Problema despre locul inchiziţiei în istorie, scopurile şi metodele activităţii ei continuă să anime cercetători de diferite orientări.

Activitatea inchiziţiei medievale a fost studiată de savanţi şi amatori interesaţi, contribuind la o cunoaştere mai profundă a legăturilor dintre generaţiile ce s-au succedat. Cercetarea temei respective constituie o problemă actuală din următoarele considerente de bază:

- stimulează evidenţierea mai clară a atitudinii şi interpretării variate, contradictorii a întregului proces inchizitorial, atît în epoca creării şi funcţionării, cît şi în perioada studiului acestui fenomen;

- oferă posibilitatea înţelegerii întregului şir de factori care au stimulat şi încurajat teroarea medievală;

- deschide posibilităţi largi pentru studierea diversităţii formelor şi metodelor utilizate de inchizitorii medievali în lupta cu erezia şi cu toţi cei care veneau în contradicţie cu dogmele bisericeşti;

- permite de a se aprecia la justa valoare rolul acestui tribunal în istorie şi pentru evoluţia societăţii europene occidentale.

Prezenta teză de licenţă are drept scop principal analiza, în măsura posibilului, a unor aspecte semnificative din Istoria Inchiziţiei şi a rolului său în perioada şi societatea medievală, încadrate în limitele cronologice – începutul secolului al XII-lea - pînă la Reforme-le de la începutul secolului al XVI-lea, iar ca arie geografică, cuprinzînd ţările Europei Occidentale.

Din aceste considerente, am stabilit următoarele sarcini de bază, şi anume:

- să analizăm situaţia generală de la începutul secolului al XII-lea, care a şi generat premisele apariţiei inchiziţiei;

- să elucidăm modul de creare, instituire şi funcţionare a acestei judecăţi ecleziastice şi a structurii sale;

- să cercetăm formele şi metodele utilizate de inchizitorii medievali şi principalii conducători în lupta cu „duşmanii” credinţei, numiţi „eretici”;

- să studiem politica papalităţii şi a rolului său definitoriu în instituirea inchiziţiei;

- să evidenţiem unele totaluri ale activităţii inchiziţiei medievale.

Inchiziţia medievală, apărută şi constituită din directiva venită de la Roma, locul unde s-au emis tot felul de pretenţii, dogme şi ordine, ce au avut ecouri ample în statele ce au succedat Imperiul Roman, rămîne a fi un simbol al puterii nelimitate, inumane, criminale din istoria umanităţii, instituită şi tolerată în mod paradoxal din mila Bisericii. Căci, „nici un război, nici o epidemie n-a costat atîtea vieţi omeneşti, ca această fără de noimă din toate fără de noimele rătăciri ale sufletului omenesc”4.

1.2. Izvoarele şi istoriografia

Literatura despre inchiziţie este foarte variată. Cu toate acestea, nu este totul pe deplin şi definitiv cunoscut despre activitatea acestui „sfînt” tribunal. Multe arhive rămînînd inaccesibile cercetătorilor. Astfel lipseşte un tablou general şi complet despre multiple aspecte ale acestui subiect, cum sunt, de exemplu, mişcările eretice medievale, împotriva cărora a fost în primul rînd îndreptată teroarea inchiziţiei, la fel conjuncturi, actori, metode şi jertfele acestui „holocaust”.

De la bun început, vom menţiona că, în limba română, lucrări care să trateze inchiziţia sunt foarte puţine. De aceea studiul nostru se bazează, în primul rînd, pe cercetările efectuate şi publicate în limba rusă şi, eventual traducerile din scrierile occidentale.