Mutații Semnificative în Fizionomia Războiului Secolului XXI

INTRODUCERE

Pe fundalul transformărilor fundamentale determinate de cunoaştere, războiul îşi schimbă fizionomia - concepţia, tipologia, paradigma strategică, doctrina acţiunii (pregătirea trupelor, armament şi tehnică, conducerea acţiunilor de luptă, formele şi procedeele de luptă).

Violenţa de tip militar devine tot mai dependentă de tehnologiile intensive ale cunoaşterii. „Războiul cunoaşterii“ din secolul al XXI-lea va reflecta progresia gândirii militare dincolo de primele sale concepţii asupra războiului electronic, dincolo de actualele definiţii ale „războiului de comandă şi control“ şi chiar dincolo de noţiunea mai generală de „război al informaţiilor“. Datorită remarcabilelor transformări în viitorul şi natura războiului însuşi, tranziţiilor de la economiile de forţă brută la economiile de forţă a creierului, războiul atât de devastator, în trecut, prin aplicarea forţei brute şi, mai apoi, mecanice, va deveni în curând „războiul prin forţa creierului“ în care tehnologia determină strategia, creşte rolul armelor de înaltă precizie, armatele îşi vor schimba orientarea prioritară către spaţii cu o orientare către timp, decizia politică, altădată aparţinând clasei politice, va trebui să ia în considerare, necesitatea consensului opiniei publice, ca precondiţie esenţială ca armatele statelor democratice să poată angaja războiul.

Războiul viitorului este o materializare a viitorului războiului. Nimeni nu se mai îndoieşte azi de metamorfozele care s-au produs, se produc şi se vor produce în arta militară, de prezenţa, într-o formă sau alta, a războiului în viaţa societăţii. Războiul viitorului este o tot continuare a politicii prin mijloace specifice armate, şi nu numai armate. Războiul cunoaşte o extensie semnificativă în domeniile non-militare. Acest lucru este impus de noile tipuri de ameninţări şi de vulnerabilităţi, de decalajele imense care există în lume şi se amplifică pe zi ce trece, de criza profundă (politică, economică, socială şi morală) care se dezvoltă asimetric şi haotic.

După cum se observă, statele acţionează din ce în ce mai mult împreună, în coaliţii şi alianţe, pentru rezolvarea (chiar şi prin forţă) a unor diferende care afectează comunitatea internaţională, structurile economice, culturale şi informaţionale (care sunt deja globalizate, deci ale tuturor) şi configurează viitorul economic şi social al planetei. Bazele de opoziţie ale unui stat contra altui stat s-au restrâns foarte mult şi, probabil, către sfârşitul acestui secol, vor dispărea, în timp ce vulnerabilităţile şi ameninţările non-statale, care vin din decalajele economice foarte mari între regiuni geografice, din proliferarea sărăciei, din extremismul etnic şi religios, din zona reţelelor traficanţilor, crimei, răului planetei se vor amplifica.

Necesitând o abordare concretă, multi¬laterală: schimbarea paradigmelor fenomenului război datorită „militariză¬rii” puternice ale ştiinţelor fundamentale despre natură, societate şi om; cunoaş¬terea în general, ştiinţa va deveni principalul vector de putere politică, economi¬că, socială şi militară; pe câmpul de luptă vor convieţui atât armele ucigaşe, cât şi cele non-ucigaşe, aşteptându-ne ca ponderea s-o deţină cele din urmă; acţiu¬nea militară îşi va schimba fizionomia, având tendinţa de a se intelectualiza; armele inteligente vor fi capabile să evite vătămările fără discernământ şi să lovească obiectivele cu precizie. Formularea acestor ipoteze, ca şi a altora ce vor decurge din ele, vor constitui instrumentele raţionale prin care se pot formula concluzii referitoare la: mutaţiile privind acţiunea legităţilor şi principiilor care guver¬nează fenomenul luptei armate şi, totodată, tendinţele privitoare la normarea militară în mediul „război“ şi „non-război“ din perspectiva axiologică, praxio¬logică şi morală; mutaţii în structura şi fizionomia luptei armate datorate armamentelor ucigaşe şi non-ucigaşe; războiul va avea caracter multidimensio¬nal şi se va desfăşura în toate mediile: terestru, aerian, maritim, spaţial, cosmic, în spectrul electromagnetic şi în sfera informaţională, realizarea superiorităţii urmând a viza toate aceste medii, dar mai ales pe cele care privesc cosmosul, sfera informaţională şi spectrul electromagnetic; influenţele pe care noua tehnologie şi tehnică de luptă cu un înalt nivel de interactivitate le va avea asupra conflictelor militare viitoare, fenomenului „luptă armată“ în special.

Acestea au fost abordate în contextul istoric actual marcat de progresul vertiginos al revoluţiei ştiinţifice şi tehnice şi de schimbările din domeniile armamentelor, organizării militare şi purtării războiului.

1. RĂZBOIUL CA FENOMEN SOCIAL

„Războiul este o problemă de o importanţă vitală

pentru stat, domeniu al vieţii şi al morţii

care duce spre supravieţuire sau spre

nimicire. E neapărat să fie studiat temeinic.„

Sun Tzî

Ca o stare a întregii societăţi, războiul, prin evidenţierea tipului de relaţii sociale care stau la baza lui, reprezintă, în mod incontestabil, o formă specifică de conflict în societate.

Războiul este un fenomen complex, studiul său constituie o enciclopedie a timpului social. Se recunoaşte în genere că războiul este un fenomen istoric, că el a apărut determinat de condiţiile economice omeneşti.

Războiul este mult mai mult decât o simplă chestiune de strategie, aprovizionări şi armament, căci el rezumă o întreagă epocă istorică, toată ştiinţa, toată economia, toată cultura, toată tehnica unui timp, oglindindu-se în el. Elementul pur omenesc al războiului este din ce în ce mai mult înlocuit cu unul raţional impersonal, care este instrumentul de luptă. Aşa că adevăratul studiu adâncit al războiului ar conţine o întreagă enciclopedie a timpului, la care ar trebui să contribuie toate ştiinţele: geografia, fizica, chimia, mecanica, meteorologia, biologia, medicina, psihologia, etica, istoria, pedagogia, sociologia, dreptul etc.

Privit ca realitate socială, se poate constata că războiul este unul dintre cele mai complexe fenomene sociale. Această complexitate derivă dintr-un amestec variat de condiţii de care atârnă succesul sau insuccesul unei lupte.

Fenomenele sociale sunt complexe, ansambluri de fapte sociale corelate şi aflate în dinamică. Faptul social este un nivel de a acţiona. Din această perspectivă, războiul ca fenomen social cuprinde un ansamblu de acţiuni. Astăzi, fenomenul război cuprinde pe lângă acţiunea militară – lupta armată –, şi acţiuni politico-diplomatice, economice, ideologice, psihologice etc. chiar şi în aceste condiţii, locul central îl constituie lupta armată, prin legile sale specifice, prin caracterul şi sfera lor. Lupta armată, acţionând din interiorul fenomenului război, căpătând un caracter atât de distructiv, încât depăşeşte limitele pe care politica le trasează acestui fenomen.