Universitățile medievale în Europa Occidentală (secolele XII - XV)

Introducere

Actualitatea temei. Dacă ar fi să ne punem scopul de a defini, printr-o singură frază, esenţa învăţământului superior din prezent, credem că cea mai laconică şi cea mai simplă ar fi următoarea: un ansamblu de instituţii, care pregătesc viitorii intelectuali sau cadre calificate în diverse domenii practice ale vieţii şi care alături de alţi factori ai societăţii contribuie la promovarea solidarităţii morale şi intelectuale.

Trebue să recunoaştem însă, că această evoluţie profesională şi instituţională a fost o consecinţă a progresului societăţii, dar nici pe departe a celei contemporane. Ea îşi trage rădăcinile mult mai înainte, încă în lumea medievală, când clericul încetul cu încetul cedează locul unei creaţii originale a Occidentului medieval: cea a intelectualilor sau celor al căror meserie este de a gândi şi de a preda altora gândirea lor.

Fără îndoială, intelectualul medieval a fost cel dintâi care a cunoscut o formă de învăţământ superior, a ceea ce va fi definită – Universitate şi devenită una dintre marile achiziţii ale istoriei intelectuale a Occidentului.

Chiar dacă Universitatea a fost un produs original al Evului Mediu, o expresie a vieţii social – politice a timpului, totuşi elementele structurii interne ale ei, s-au dovedit a fi valabile şi până astăzi. Ea a reacţionat ca un fin barometru, înregistrând fiecare eveniment sau descoperire a societăţii. În universităţi s–a constituit acea viziune despre univers şi condiţie umană care va domina secole de-a rândul.

Cu părere de rău, perioada timpurie de constituire şi organizare a primelor universităţi europene, este mai puţin cunoscută la noi, decât trecutul lor glorios le oferă dreptul. Acest fapt, precum şi un sentiment de recunoştinţă, impune firesc necesitatea reevaluării realităţilor istorice în care s-au constituit şi dezvoltat aceste produse de cea mai înaltă calitate a culturii.

Apărute între secolele XII–XIII, universităţile deşi puţin numeroase se bucurau deja de un foarte înalt prestigiu în întreaga lume a Occidentului european. O popularitate mai mare au avut-o în acest sens primele Alma Mater Studiorum şi matrice a universităţilor moderne – acele care au luat naştere în Italia (Bologna), Franţa (Paris), Anglia (Oxford şi Cambridge). Ele au format în Evul Mediu o reţea de canale intelectuale, prin care au circulat ideile, cultura şi ştiinţa epocii în toată Europa. Pentru prima dată în istorie continentul prezenta o unitate, sau măcar o încercare de tendinţe unitare.

Scopul şi obiectivele tezei. Cercetarea dată nu este un studiu complet referitor la învăţământul universitar medieval. Scopul prezentei teze de licenţă constă în cercetarea pe baza unui studiu comparativ a originii primelor universităţi europene, caracterul şi însemnătatea lor în viaţa social – politică şi culturală a timpului.

Pentru realizarea scopului ne-am fixat următoarele obiective:

- cercetarea istoriei apariţiei primelor instituţii universitare din Europa

- caracterizarea formei şi modului de organizare a corporaţiilor universitare

- studierea comparativă a specificului organizării studiilor

- determinarea locului şi rolului universitarilor în societatea medievală

- generalizarea trăsăturilor pozitive şi deficienţelor universităţilor medievale

Suportul metodologic şi teoretico–ştiinţific. În cercetarea şi realizarea scopului tezei am utilizat următoarele metode:

- cercetarea documentelor

- metoda bibliografică – selectarea şi analiza monografiilor, publicaţiilor referitoare la tema cercetată

- generalizarea, sinteza materialului acumulat şi elaborarea concluziilor

Cadrul cronologic al temei de cercetare cuprinde secolele XII – XV. Am considerat de cuviinţă să limităm cercetarea la un cadru cronologic mai larg, pentru a putea mai bine înţelege fenomenul universitar medieval în complexitatea sa: origine, dezvoltare, apogeu şi declin. Aceste limite sunt legate de două personaje care în diferite perioade istorice ocupă prim-planul scenei culturale: intelectualul în secolele XII –XIII şi umanistul începând cu secolele XIV – XV, ce corespund cu apariţia primelor universităţi europene (secolul XII ) şi sfârşitul epocii medievale (sfârşitul seculului al XV-lea / începutul secolului al XVI-lea).

Intelectualul se anunţă în evul mediu timpuriu, se dezvoltă în şcolile urbane ale secolului al XII-lea şi înfloreşte în Universităţi în secolul al XIII-lea.