Cuprins
- ARGUMENT
- CAP. I PĂRȚI DE VORBIRE
- 1.1. PĂRȚI DE VORBIRE FLEXIBILE
- 1.1.1. SUBSTANTIVUL
- 1.1.2. ARTICOLUL
- 1.1.2.1. Articolul hotărât
- 1.1.2.2. Articolul nehotărât
- 1.1.2.3. Articolul posesiv – genitival
- 1.1.2.4. Articolul demonstrativ – adjectival
- 1.1.3. VERBUL
- 1.1.3.1. Moduri verbale personale
- 1.1.3.2. Moduri verbale nepersonale
- 1.1.3.3. Locuțiuni verbale
- 1.1.4. ADJECTIVUL
- 1.1.4.1. Adjective propriu – zise
- 1.1.4.2. Adjective provenite din alte părți de vorbire
- 1.1.4.3. Gradele de comparație ale adjectivului
- 1.1.4.4. Locuțiuni adjectivale
- 1.1.5. PRONUMELE
- 1.1.5.1. Pronumele personal
- 1.1.5.2. Pronumele personal de politețe
- 1.1.5.3. Pronumele reflexiv
- 1.1.5.4. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv
- 1.1.5.5. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ
- 1.1.5.6. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ
- 1.1.5.7. Pronumele și adjectivul pronominal negativ
- 1.1.5.8. Pronumele și adjectivul pronominal de întărire
- 1.1.5.9. Pronumele și adjectivul pronominal relativ
- 1.1.5.10. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât
- 1.1.6. NUMERALUL
- 1.1.6.1. Numeralul cardinal
- 1.1.6.2. Numeralul ordinal
- 1.1.6.3. Numeralul colectiv
- 1.1.6.4. Numeralul fracționar
- 1.1.6.5. Numeralul distributiv
- 1.1.6.6. Numeralul adverbial
- 1.2. PĂRȚI DE VORBIRE NEFLEXIBILE
- 1.2.1. ADVERBUL
- 1.2.1.1. Adverbul de loc
- 1.2.1.2. Adverbul de mod
- 1.2.1.3. Adverbul de timp
- 1.2.1.4. Adverbul pronominal
- 1.2.1.5. Adverbul nehotărât
- 1.2.1.6. Adverbe provenite din alte părți de vorbire
- 1.2.1.7. Locuțiuni adverbiale 4
- 1.2.2. INTERJECȚIA
- 1.2.3. CONJUNCȚIA
- 1.2.3.1. Conjuncții coordonatoare
- 1.2.3.2. Conjuncții subordonatoare
- 1.2.3.3. Locuțiuni conjuncționale
- 1.2.4. PREPOZIȚIA
- CAP. II SINTAXA PROPOZIȚIEI
- 2.1. SUBIECTUL
- 2.2. PREDICATUL
- 2.3. ATRIBUTUL
- 2.4. COMPLEMENTE NECIRCUMSTANȚIALE
- 2.4.1. COMPLEMENTUL DIRECT
- 2.4.2. COMPLEMENTUL INDIRECT
- 2.4.3. COMPLEMENTUL DE AGENT
- 2.5. COMPLEMENTE CIRCUMSTANȚIALE
- 2.5.1. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANȚIAL DE MOD
- 2.5.2.COMPLEMENTUL CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP
- 2.5.3. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANȚIAL DE LOC
- 2.5.4. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ
- 2.5.5. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP
- 2.5.6. ALTE TIPURI DE COMPLEMENTE
- 2.6. COORDONAREA
- CONCLUZII
- BIBLIOGRAFIE 42
Extras din licență
ARGUMENT
În centrul lucrării de față se află analiza morfologică și sintactică. Așezarea pe primul plan a analizei gramaticale izvorăște din constatarea că ea reprezintă cea mai eficientă formă de înțelegere a noțiunilor gramaticale și a inovațiilor de acest tip pe care vorbitorii de limbă română de la începutul secolului al XIX - lea și le permit.
Am consacrat această lucrare analizei gramaticale pentru a scoate în evidență modificările morfologice și sintactice la care a fost supusă limba română în perioada amintită.
Însemnările de pe manuscrise și cărți vechi au evidențiat o serie de particularități lingvistice, dar și informații cu privire la modul de viața al vorbitorilor, preocupări, interese, valori.
Este astăzi un lucru general admis că fiecare generație de vorbitori folosește într-un mod distinct resursele limbii, textura de asociații care îi este proprie. Prin prisma analizei morfo-sintactice poate fi înțeles astfel, atât modul particular al fiecărui individ de a se folosi de regulile gramaticale, fie că este vorba de schimbarea formei cuvintelor sau îmbinarea cuvintelor în propoziții, cât și realitatea în care este plasat acesta.
CAP. I PĂRȚI DE VORBIRE
1.1. PĂRȚI DE VORBIRE FLEXIBILE
1.1.1. SUBSTANTIVUL
Categoriile gramaticale ale substantivului: declinarea, genul, numărul şi cazul prezintă în perioada 1796-1828 unele modificări faţă de formele la care este supus substantivul potrivit normelor limbii române literare actuale.
Astfel, începând cu secolul al XVIII-lea şi continuând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea, substantivul prezintă o serie de particularităţi.
A. Declinarea
Declinarea este categoria gramaticală care nu prezintă modificări, substantivele grupându-se în cele trei declinări tradiţionale:
1. Declinarea I cuprinde substantive terminate la nominativ singular nearticulat în –ă (biserică, armată, paşă), unele nume proprii terminate în –ea şi –a neaccentuat (Toma, Nicola, Vasîlea, Goliae, Ananiae), -ea accentuat (stea), la care se adaugă, datorită derivatei de plural –le, substantivul zi (cu forma secundară ziuă). Tot de declinarea I sunt și următoarele substantive: palmă, clasă, rămășiță, armă, văduvă, maică, soră, neghină, filă, epocă, biserică, casă, hartă, falcă, rețetă, fiică, fiastră, sîmbătă, duminică, noimă, pravilă, învățătură, cîrjă, silabă, bibliotecă, agheasmă.
Se remarcă şi o serie de substantive masculine: (paşă, tată, vlădică) şi nume proprii de persoană.
2. Declinarea a II-a cuprinde substantive masculine terminate la nominativ singular nearticulat în -u semivocalic, consoană nepalatalizată, consoană palatalizată şi neutre în –u vocalic, -u semivocalic, -i semivocalic, consoană nepalatalizată accentuată şi neaccentuată: veac, monah, prezviter, untdelemn, ajutoriu, ceriu, feliu, an, prunc, preț, soț, călindar, ochinci, odor, Minei, document, frig, izvor, preut, sîngiu, lăcaș, rod, furt, sobor, articol, babac, patriarh, turc, om, epitaf, leat, boier, Constantin, Ioan, Iordachi.
3. Declinarea a III-a cuprinde substantive al căror nominativ singular nearticulat se termină în –e: carte, cântare, oaste, lege, nume, vreme, pîne, bunătate, Paște, frate, moaște, zestre,ianuare, februare, Acsinte, Suflănbute şi cele cinci zile ale săptămânii: luni, marţi, miercuri, joi, vineri.
B. Genul
Modificările de gen ţin de încadrarea unor cuvinte împrumutate la alt gen decât cel care corespunde cu conţinutul lor real.
- Substantivul vlădică (< v. sl. vladyka) apare în text cu o formă terminată în consoană vlădic şi articulat cu articolul hotărât –l: vlădicul.
- Substantivul voievodă (< v. sl. vojevoda) apare cu forma mai apropiată de etimon voievoda (430, 455); la plural se întâlneşte forma voievozi (351).
- Substantivul paşă (< tc. pasă) prezintă, de asemenea, forma pashă, dar şi forma paş refăcută după pluralul paşi: slova pash(alei).
- Substantivul veac (< v. sl. vĕkŭ) este de genul masculin, având pluralul în veaci sau vece (388), cu forma veacelor/ veacurilor la genitiv-dativ plural.
- Substantivul monah apare în text şi cu o formă de feminin terminată în –ia: monahia: shemonahia Olimpiada/monahia Aglaida, dar şi cu o formă terminată în –ie la nominativ-acuzativ singular Eupraxia monahie (351). În text apare şi o altă formă derivată: shimonahie cu pluralul shimonahii: Fevronia şi Elisaveta shimonahii (625).
- Substantivul prezviter are şi o formă de feminin prezvitera: Ecaterina prezvitera (427).
- Substantivul untdelemn apare când legat, când dezlegat.
- Substantivul palmă apare în text cu forma plamă (503).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza Morfologica si Sintactica a Unor Texte Vechi.doc