Genul Substantivelor

Licență
8/10 (1 vot)
Domeniu: Limba Română
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 60 în total
Cuvinte : 18334
Mărime: 92.16KB (arhivat)
Cost: 11 puncte

Cuprins

Introducere.5

Capitolul I

1. Comunicarea şi unităţile limbii.7

1.1 Cuvântul - unitatea lingvistică. Cadru de definiție. Tipuri de clasificare a cuvântului.8

1.2 CRITERIUL FORMAL.13

1.3 CRITERIUL LOGICO-SEMANTIC.23

Capitolul II

2. Substantivele limbii române.30

2.1 Genul substantivelor.32

2.2 Morfemul - unitate lingvistică minimală.34

2.3 Clase de cuvinte. Dihotomia flexibil vs. neflexibil.37

Capitolul III

3. SUBSTANTIVUL.40

3.1 DEFINIŢIE EXHAUSTIVĂ.40

3.2 Definiţia contextuală (contextele diagnostice) sau distribuţională.42

3.3 CLASIFICĂRI.42

3.3.1 Clasificări logico-semantice.42

3.3.2 Substantive comune vs proprii.43

3.3.3 Substantive concrete vs abstracte.45

3.3.4 Substantive animate vs inanimate.46

3.4 SUBSTANTIVUL: GEN.46

3.4.1 Conceptul de gen gramatical.46

3.4.2 Extensiunea categoriei.48

3.4.3 Membrii categoriei genului în limba română.48

3.4.4 Argumentele pentru neutru.50

3.5 Criterii de identificare a genurilor.51

3.6 Arhigen, gen comun şi (sub) gen personal.52

3.6.1 Arhigen A şi arhigen B.53

3.6.2 Genul comun.53

3.6.3 (Sub)genul personal.54

3.7 Moţiune - derivare lexicală, nu flexiune după gen.55

3.7.1 Chestiuni preliminare.55

3.7.2 Aspectul controversat al moţiunii.57

3.7.3 Argumente contra flexiunii de gen.58

Concluzii.60

Bibliografie Selectivă.62

Extras din document

Introducere

Asemenea altor idiomuri, româna este o limbă care a evoluat de la o epocă la alta, compartimentul său cel mai dinamic fiind vocabularul. Necesităţile de îmbogăţire a acestui compartiment lingvistic “sunt satisfacute fie prin recurgerea la împrumuturi lexicale din alte limbi, fie prin folosirea unor mijloace interne (îndeosebi derivarea şi compunerea), fie prin utilizarea unui procedeu cu totul special, care este calcul lingvistic”.1

Etimologia internă are ca obiect de cercetare toate creaţiile lexicale interne ale unei limbi şi în primul rând sistemul de formare a cuvintelor.

Formarea cuvintelor este un vast şi important capitol al lexicologiei româneşti vechi, moderne şi contemporane. Unii lingvişti români2 includ formarea cuvintelor în morfologie cu care cea dintâi seamană prin caracterul ei sistematic, vizibil mai ales în cazul derivării. Astfel, aşa cum, spre exemplu, orice verb românesc se termină la persoana a doua singular a indicativului prezent în i plenison (sau silabic) în i semivocalic sau i foarte scurt (afli ,bei, poţi) tot aşa, de la aproape orice verb se poate forma în limba noastră un nume de agent cu ajutorul sufixului –tor (scriitor, ingrijitor, muncitor). În ambele cazuri avem de-a face cu un număr relativ mic de reguli după care se creează atât noile cuvinte, cât şi formele gramaticale ale unui cuvânt supus flexiunii.

Alţi cercetatori consideră că sistemul de formare a cuvintelor trebuie inclus in studiul vocabularului, adică al disciplinei lingvistice numite lexicologie.3

Există şi o a treia categorie de cercetători care văd în formarea cuvintelor o ramură distinctă a lingvisticii, fiindcă ea ocupă un loc de tranziţie între vocabular şi structura gramaticală.4

Opinia conform căreia formarea cuvintelor este un capitol al lexicologiei (concepută în sens foarte larg) se întemeiază pe aceea că ea contribuie la îmbogăţirea vocabularului prin crearea unor noi unităţi lexicale pe baza celor care există deja într-o limbă, deci folosindu-se resursele limbii respective.

În lingvistica românească a fost adeseori subliniat rolul formării cuvintelor arătându-se că este unul dintre cele mai importante capitole ale unei limbi deoarece “se poate vedea aici mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”.1

De vocabular, formarea cuvintelor este legată prin punctul său de plecare şi prin cel de sosire, întrucât cuvinte noi se creează pe baza celor vechi cu scopul îmbogăţirii vocabularului. Categorii semantice, ca distincţia între nume de acţiuni, de agent, de colectiv-în cazul substantivului - şi urmărirea unor fenomene lexicale ca polisemia, sinonimia, antonimia, omonimia, atracţia paronimică ocupă un loc important în descrierea formării cuvintelor. De gramatică, formarea cuvintelor este legată prin aproape toate procedeele folosite. Derivarea (mai ales cu sufixe) este legată de morfologie, iar compunerea de sintaxă; schimbarea valorii gramaticale e legată în egală masură de morfologie şi de sintaxă.

Formarea cuvintelor prezintă legături şi cu fonetica, nu numai prin faptul că sunetele constituie aspectul material al cuvintelor şi formanţilor cu care operează, dar şi prin folosirea unor fenomene fonetice ale unor cuvinte create: alternanţele fonetice în derivare, variantele condiţionate fonetic ale unor formanţi, probleme de pauză între termenii compuselor.

Şi cu ortografia are legatură formarea cuvintelor. Unele afixe pun probleme speciale de scriere fie în aplicarea principiului morfologic de identificare a elementelor constitutive ale cuvântului şi de menţinere unitară a aspectului grafic al unui afix (scrierea sufixelor -eală, ean sau -eaţă dupa ş,j sau scrierea prefixului în- înaintea rădăcinilor cu –n) fie în notarea unor variante fonetice la prefixele: în-, con-, des-, răs-. O altă problemă de ortografie legată de formarea cuvintelor este aceea a scrierii cuvintelor compuse în care se aplică în primul rând principiul morfologic al oglindirii gradului de sudură a termenilor componenţi (bunăvoinţă faţă de rea-vointă), într-o oarecare masură principiul tradiţional (douăzeci faţă de două sute) şi principiul sintactic (diferenţa dintre unele compuse ca: odată, numai şi îmbinările de cuvinte: o dată, nu mai). Despărţirea grafică în silabe ţine seamă de identificarea unui prefix sau a unui termen de compunere, scrierea cu majuscule reflectă uneori schimbarea valorii gramaticale, interesează şi compunerea prin abreviere, iar punctul ca semn ortografic este legat de procedeul truncherii şi al compunerii prin abreviere

Capitolul I

1. Comunicarea şi unităţile limbii

Ceea ce caracterizează limba în multiplele ipostaze –de liant social, de mijloc de cunoaştere şi reprezentare a lumii, de expresie a individualităţii –este capacitatea ei de a face posibilă transmiterea de informaţie. Comunicarea, funcţie fundamentală a limbii, se întemeiază pe utilizarea semnelor lingvistice, care asigură corelarea unor entităţi fonice cu o informaţie multiplă şi diversă. Această informaţie poate fi îmbogăţită şi diversificată prin asocierea semnelor; caracterul creativ al utilizării limbii se întemeiază pe capacitatea ei de a produce o cantitate infinită de semne1, diferind ca extindere şi complexitate, dar şi sub aspectul stabilităţii. Comunicarea lingvistică reprezintă un proces care se bazează pe existenţa unui fond comun şi relativ stabil de unităţi lingvistice apte de a fi incluse, în virtutea unor reguli, de asemenea comune şi relativ stabile, în componenţa unor semne lingvistice superioare ca întindere şi complexitate, marcate însă prin specificitate şi efermitate. Simplificând la extrem faptele, gradul diferit în care se manifestă aceste caracteristici poate fi ilustrat prin „semne complexe” (Bună ziua. Azi este frig). Al doilea component al procesului comunicaţional presupune cunoaşterea structurii „semnului extins” şi a unităţilor lingvistice componente.

Finalitatea unei descrieri gramaticale a limbii o reprezintă explicarea semnelor extinse, punerea în evidenţă a regulilor care fac posibilă constituirea lor, prin asamblarea semnelor stabile, dar şi revelarea particularităţilor acestora din urmă din perspectiva capacităţii lor de combinare în vederea constituirii unor semne extinse, a modului specific în care, prin organizarea lor particulară, contribuie la satisfacerea necesităţii de transmitere a unor informaţii, a căror noutate şi relevanţă variază, fiind condiţionată de circumstanţele concrete ale comunicării.

Orice descriere gramaticală presupune stabilirea unui cadru în alcătuirea căruia o componentă importantă o reprezintă unităţile cu ajutorul cărora se organizează expunerea.

Pentru o descriere gramaticală realizată din pespectiva funcţionalităţii comunicative a limbii, unităţile lingvistice care se impun sunt cuvintele –punctul de plecare al procesului comunicativ şi enunţul –produsul final al activităţii verbale.

Bibliografie

Volume de specialitate

- *** - Gramatica limbii române, I. Cuvântul, Academia Română, Institutul de lingvistică, „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2005

- *** - DOOM, Academia română, Institutul de lingvistică, „Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005

- Avram, Mioara – Gramatica pentru toţi, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997

- Câmpeanu, Eugen – Substantivul, studiu stilistic, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975

- Coteanu, Ion – Gramatica de bază a limbii române, Ed. Albatros, Bucureşti, 1982

- Diaconescu, Paula – Numărul şi genul substantivului românesc, în vol. Elemente de lingvistică structurală, ES, Bucureşti, 1967

- Diaconescu, Paula – Structură şi evoluţie în morfologia substantivului românesc, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970

- Dimitriu, C. – Gramatica limbii române explicată, Ed. Virginia, Iaşi, 1994

- Graur, Alexandru – Gramatica limbii române, vol. I, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966

- Guţu-Romalo, Valeria – Substantivul, în Limba română contemporană, EDP, Bucureşti, 1974

- Iordan, Iorgu – Limba română contemporană, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978

- Iordan, Iorgu – Limba română contemporană, Ed. Ministerului Învăţământului, Bucureşti, 1954

- Iordan, Iorgu, Guţu-Romalo, Valeria, Niculescu, Al. – Structura morfologică a limbii române contemporane, ES, Bucureşti, 1967

- Irimia, Dumitru – Gramatica limbii române, Ed. Polirom, Iaşi, 1997

- Matei, Pamfil – Morfosintaxa limbii române contemporane, Ed. Imago, Sibiu, 2002

- Pană Dindelegan, Dicţionar general de ştiinţe – Ştiinţe ale limbii, ES, Gabriela, Bucureşti, 1997

- Vrăjitoru, Ana – Interferenţe categoriale la substantivele româneşti, Ed. Vasiliana, Iaşi, 1999

Cursuri (pentru uzul studenţilor):

- Chiorean, Luminiţa – Limba română contemporană, Ed. Universităţii Petru Maior, Târgu Mureş, 2008

Preview document

Genul Substantivelor - Pagina 1
Genul Substantivelor - Pagina 2
Genul Substantivelor - Pagina 3
Genul Substantivelor - Pagina 4
Genul Substantivelor - Pagina 5
Genul Substantivelor - Pagina 6
Genul Substantivelor - Pagina 7
Genul Substantivelor - Pagina 8
Genul Substantivelor - Pagina 9
Genul Substantivelor - Pagina 10
Genul Substantivelor - Pagina 11
Genul Substantivelor - Pagina 12
Genul Substantivelor - Pagina 13
Genul Substantivelor - Pagina 14
Genul Substantivelor - Pagina 15
Genul Substantivelor - Pagina 16
Genul Substantivelor - Pagina 17
Genul Substantivelor - Pagina 18
Genul Substantivelor - Pagina 19
Genul Substantivelor - Pagina 20
Genul Substantivelor - Pagina 21
Genul Substantivelor - Pagina 22
Genul Substantivelor - Pagina 23
Genul Substantivelor - Pagina 24
Genul Substantivelor - Pagina 25
Genul Substantivelor - Pagina 26
Genul Substantivelor - Pagina 27
Genul Substantivelor - Pagina 28
Genul Substantivelor - Pagina 29
Genul Substantivelor - Pagina 30
Genul Substantivelor - Pagina 31
Genul Substantivelor - Pagina 32
Genul Substantivelor - Pagina 33
Genul Substantivelor - Pagina 34
Genul Substantivelor - Pagina 35
Genul Substantivelor - Pagina 36
Genul Substantivelor - Pagina 37
Genul Substantivelor - Pagina 38
Genul Substantivelor - Pagina 39
Genul Substantivelor - Pagina 40
Genul Substantivelor - Pagina 41
Genul Substantivelor - Pagina 42
Genul Substantivelor - Pagina 43
Genul Substantivelor - Pagina 44
Genul Substantivelor - Pagina 45
Genul Substantivelor - Pagina 46
Genul Substantivelor - Pagina 47
Genul Substantivelor - Pagina 48
Genul Substantivelor - Pagina 49
Genul Substantivelor - Pagina 50
Genul Substantivelor - Pagina 51
Genul Substantivelor - Pagina 52
Genul Substantivelor - Pagina 53
Genul Substantivelor - Pagina 54
Genul Substantivelor - Pagina 55
Genul Substantivelor - Pagina 56
Genul Substantivelor - Pagina 57
Genul Substantivelor - Pagina 58
Genul Substantivelor - Pagina 59
Genul Substantivelor - Pagina 60

Conținut arhivă zip

  • Genul Substantivelor.doc

Alții au mai descărcat și

Rolul limbajului în dezvoltarea școlarului mic

Poezia reprezintă creaţia literară cea mai profundă, care exprimă ori sugerează o idee, o emoţie, un sentiment, o stare sufletească, apelând la...

Structura Etimologică a Vocabularului

CAPITOLUL I MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI Vocabularul oricărei limbi însumează totalitatea cuvintelor folosite în timp şi în spaţiu (regionalisme,...

Adverbul - Clasa lexico-gramaticală eterogenă

Gramatica limbii române, ediţia a II-a (2005), semnalează că orice descriere gramaticală presupune stabilirea unui cadru în alcătuirea căruia o...

Verbul

1. Trăsături definitorii Definiţie Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune ( a urca, a coborî, a citi), o stare (a sta, a...

Contribuția Școlii Ardelene la Modernizarea Limbii Române Literare

Introducere Situată la începutul perioadei moderne a culturii româneşti, Şcoala ardeleană continuă, pe de o parte, direcţia cea mai avansată a...

Frazeologia în Limba Română

1. FRAZEOLOGIA: COMPARTIMENT AL LEXICOLOGIEI SAU RAMURA INDEPENDENTA A LINGVISTICII 1.1. Definirea termenilor de frazeologie Frazeologia, în...

Comicul în opera lui Ion Luca Caragiale

Am ales să scriu despre I. L. Caragiale, în primul rând, pentru că este singurul clasic modern. Modernitatea lui Caragiale este dovedită de faptul...

Atributul și Propoziția Atributivă Apoziția

INTRODUCERE „Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor” Platon- Aristokeles Am ales să prezint această parte de propoziţie –...

Te-ar putea interesa și

Aspecte ale limbii române în revista Limba și literatura română în perioada 2000-2004

CAPITOLUL I MORFOLOGIA 1.1 Cazul 1.1.1 Stabilirea cazului Pentru că stabilirea cazului constitue una dintre cele mai mari dificultăţi...

Aspecte Metodologice ale Însușirii Categoriilor Gramaticale de Gen și Număr ale Substantivului la Elevii din Învățământul Primar

CAPITOLUL I. INTRODUCERE I.1. Importanta studierii limbii române în ciclul primar Limba româna reprezinta în esenta continuarea limbii latine...

Metode interactive - aplicații practice

În cadrul unui sistem de instruire, metodologia didactică trebuie sa fie consonantă cu toate modificările şi transformările survenite în ceea ce...

Proiect didactic limba română - substantivul

PROFESOR : OBIECTUL: Limba si literatura romana CLASA: a-VI-a SUBIECTUL LECTIEI : Substantivul TIPUL LECTIEI : de consolidare a cunostintelor...

Gramatică - analiza sintactică și morfologică

„...Era adevărat că acst sergent nu încetase să se arate vesel de când venise (dar de câteva zile, înainte deci de evenimentele de ieri), dar poate...

Numeralul

Aspecte definitorii: - face parte din casa semantica a cantitativelor - reuneste in calitatea lui de ,,expresie a numarului” , cuvinte si grupari...

Proiect didactic cls IV-a - Magia Iernii

DATA: 29.11.2019 UNIT. DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ȘC. GIMN. ”REGINA MARIA” ARAD ÎNVĂȚĂTOR: PROPUNĂTOR: UNITATEA TEMATICĂ: MAGIA IERNII SUBTEMA: NUMĂRUL...

Etape de Analiza a Metodei Istorico-Critica

Etape de analiza a metodei istorico-critica 1. Delimitarea textului: Evanghelia dupa Matei Capitolul 7, versetele:13 si 14. 2.Situarea textului:...

Ai nevoie de altceva?