Verbul

1. Trăsături definitorii

Definiţie

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune ( a urca, a coborî, a citi), o stare (a sta, a se odihni, a tăcea), sau existenţa (a fi, e exista).

CATEGORIILE GRAMATICALE

Categorile gramaticale specifice verbului sunt: diateză, mod, timp, persoană şi număr.

1. DIATEZA

Diateza este forma pe care o ia verbul pentru a arăta raportul dintre acţiune şi subiectul gramatical. În limba română verbul are trei diateze:

a.activă

b.pasivă

c.reflexivă

a.Diateza activă arată că acţiunea este săvârşită de subiectul gramatical.Verbele la diateza activă pot fi: tranzitive ex: Am cumpărat o carte.

intranzitive ex: Plec acasă.

nereflexive ex: Copiii culeg flori.

reflexive ex: El se spală.

b.Diateza pasivă arată că acţiunea săvârşită de un autor neprecizat sau desemnat prin complementul de agent (subiectul logic) este suferită de subiectul gramatical, relaţia dintre complementul de agent şi verbul pasiv realizându-se cu ajutorul prepoziţiilor de sau de către.

Ex: Florile au fost culese de copii.

Diateza pasivă se deosebeşte de celelalte diateze prin faptul că are două tipuri formale:

1.un tip specific, ce se formează cu ajutorul verbului auxiliar a fi +participiul verbului de conjugat, acordat în gen, număr şi caz cu subiectul.

2.un tip nespecific, aşa-numitul reflexiv pasiv sau pasiv reflexiv, reprezentat de verbe reflexive cu pronumele în acuzativ.

Ex: Aici au fost construite două blocuri.

Aici s-au construit două blocuri.

Verbele la diateza pasivă au funcţie sintactiă de predicate verbale, predicate ce nu trebuie confundate cu cele nominale în strucura cărora se intră a fi auxiliar sintactic= adjectiv şi participiul ca adejectiv.

Ex: Maria este logodită.

El este agitat.

Confuzia dintre cele două tipuri de predicate putându-se înlătura prin posibilitatea apariţie complementului de agent la predicatul verbal şi a neapariţiei acestuia la predicatul nominal.

c.Diateza reflexivă arată că subiectul gramatical face acţiunea şi tot el suferă aţiunea verbului.

Ex: Maria îşi aminteşte ceva.

El se spală.

Această diateză se recunoaşte după pronumele reflexive de dativ (a-şi închipui) şi de acuzativ (a se spăla), care intră în componenţa ei. Există două posibilităţi combinatorii ale pronumelui reflexiv cu verbele:

1.Există situaţii în care pronumele reflexiv este semn (morfem al diatezei reflexive), ca atare el nu se separă de verbele respective în analiza gramaticală. Aceste pronume reflexive sunt divizate în:

a. dinamice: a se gândi, ase teme, a se îmbolnăvi, a-şi închipui, a-şi bate joc, denumite aşa, deoarece se consideră că subiectul participă intens la acţiune;

b. unipersonale: se discută, se estimează;

c. impersonale-unipersonale: se înserează, se întunecă, se circulă.

d. pasive, care se pot transforma în verbe la diateza pasivă: se arată, se indică, se spune, numai cu pronume reflexive în acuzativ.

2. În alte cazuri, pronumele din diateza reflexivă se analizează separat, iar verbele sunt considerate verbe active pronominale cu pronume reflexive, cu următoarele subdiviziuni:

a. obiective, subiectul gramatical îndepineşte acţiunea care se răsfrânge asupra lui (tot el o suferă); cu pronume reflexiv în acuzativ (ex: El se culcă.) şi în dativ ex(El îşi cumpără cărţi); se numesc obiective pentru că reflexivul este obiect (complement direct sau indirect);

b. reciproce, acţiunea e făcută de două sau mai multe subiecte, asupra fiecăruia răsfrângându-se acţiunea făcută de celălalt, în felul acesta ele apar, de obicei, numai la persoanele de la plural (ex: Noi ne certăm. Voi vă bateţi.), dar şi la singular (ex:Eu mă bat cu el.);

c. posesive, numai cu pronume reflexive în dativ, la care obiectul posedat este complement direct şi aparţine subiectului (ex:El îşi vinde maşina); este categoria cea mai bogată de verbe cu pronume reflexive, aici reflexivul corespunde unui adjectiv posesiv (ex: Eu îmi spăl maşina=Eu spăl maşina mea).

d. eventive, subiectul se transpune în altă situaţie decât cea în care se găseşte iniţial.

ex : El se îmbogăţeşte.

Încadrarea verbelor de la una sau alta dintre categoriile de mai sus fiind aproximativă nu se poate face o delimitare foarte categorică între acestea. Pentru a scuti elevii de confuzii, s-ar putea considera reflexive toate verbele cu pronume reflexive, indiferent de nuanţele acestora.

2. MODUL

Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acţiunea: reală, realizabilă, dorită, condiţionată de o altă acţiune.

Modurile verbale din limba română se clasifică în:

a.personale sau predicative (verbele îşi schimbă forma în timpul conjugării după persoane, iar în propoziţie verbul are funcţie sintactică de predicat verbal cu excepţia verbelor copulative)

b.nepersonale sau nepredicative (verbe a căror formă nu se schimbă în funcţie de persoane şi nu pot îndeplini funcţie de predicat verbal).