Proiectarea unui Sistem Informatic Privind Contabilizarea Imobilizărilor Corporale

Introducere

Tranziţia ţării noastre spre economia de piaţă impune adaptări corespunzătoare în organizarea şi conducerea contabilităţii agenţilor economici.Iar procesul modernizării contabilităţii româneşti presupune convergenţa la normele contabile ale ţărilor cu tradiţie în economia de piaţă.

Într-un articol aparut la sfarsitul anului 1999, Bill Gates spune: „Daca anii '80 au fost caracterizati de implementarea calitatii, iar anii '90 de re-inginerie, anii 2000 vor fi anii vitezei. Este vorba despre viteza de derulare a afacerilor, despre modul in care accesul la informatie va altera stilul de viata al consumatorilor. Cresterea calitatii si transformarea proceselor economice se vor derula cu o viteza mult sporită astfel incât in momentul in care viteza depaseste o anumita limita, insasi natura afacerii se modifica”.

Această lucrare îşi propune să creeze o punte între două domenii aflate într-o evoluţie continuă, informatică şi contabilitate. Mai exact scopul este de a introduce ultimele norme legate de imobilizările corporale într-un sistem informatic, ce se doreşte a fi uşor de implementat şi util.

Lucrarea de faţă este împărţită în 5 capitole, fiecare capitol cuprinzând informaţii atât teoretice cât şi aplicabile în practică. Astfel primul şi al doilea capitol conţin noţiuni teoretice, din domeniul informatic şi cel contabil, şi au rolul de a pune bazele proiectării sistemului informatic de contabilizare a imobilizărilor corporale.

Al treilea capitol va conţine etapele proiectării sistemului informatic privind contabilizarea imobilizărilor corporale pe când capitolul patru va prezenta programul informatic rezultat în urma proiectării sistemului informatic.

Capitolul 1 Gestiunea imobilizărilor corporale - elemente legislative şi de evidenţă contabilă

1.1 Definirea conceptelor cheie

Conform normelor IAS-IFRS Imobilizările Corporale sunt acele active deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii , pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative pe o perioadă mai mare de un an.

Denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile acestea cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată precum terenuri, amenajări de terenuri, construcţii, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, animale, plantaţii, mobilier, aparatura birotică, avansuri de investiţii etc.

Investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune sau locaţie de gestiune, mijloacele fixe puse parţial în funcţiune, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale, investiţiile efectuate pentru descoperta, investiţiile efectuate la mijloacele fixe deja existente, sub forma cheltuielilor cu modernizarea, realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijloacelor fixe fac parte din categoria mijloacelor fixe.

În schimb nu fac parte din categoria imobilizărilor corporale componentele acestora procurate cu ocazia reparaţiilor, care au ca scop restabilirea parametrilor iniţiali; construcţiile şi improvizaţiile provizorii; animalele tinere, animalele de îngraşat, păsările şi coloniile de albine; pădurile; echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare şi sculele, instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi.

Pentru a crea o imagine mai clară asupra acestei componente bilanţiere trebuie să prezentăm la general activele. Acestea sunt “resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de pe urma cărora întreprinderea estimeaza că va obţine beneficii”.

În ilustrarea exactă în contabilitate a imobilizărilor corporale trebuie să se ţină cont de conceptele definitorii: valoare contabilă, valoarea justă, costul, valoarea reziduală, durata de viaţă utilă, valoarea amortizabilă, pierderea din depreciere, amoritizare şi evaluare sau reevaluare(după caz).

Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după scăderea amortizării acumulate până la acea data, precum şi a pierderilor cumulate prin depreciere.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între două părţi aflate în cunoştiinţa de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.

Costul reprezintă suma platită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau a construcţiei acestuia.

Valoarea reziduală este valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea în prealabil a costurilor de cesiune previzionate.