Jocul de rol în dezvoltarea competențelor socio-emoționale și morale

ARGUMENT

Schimbarea societății în care trăim provoacă nevoia unor modificări în modul de realizare a educației astfel încât să asigure dezvoltarea personalității prescolarului și să satisfacă exigențele societății.

Având în vedere că în perioada actuală societatea presupune toate planurile vieții și este firesc ca și în sistemul educațional să se producă schimbări corespunzătoare societății democratice.

În procesul amplu de dezvoltare multilaterală a tot ceea ce ne înconjoară, acțiunea de instruire și educare a preșcolarilor desfășurată de școală se prezintă ca un domeniu al vieții sociale de o copleșitoare însemnătate pentru progresul societății noastre.

Grădinița ocupă un loc important în transformările socio-economice implementate în structura societății și care in mod favorabil se restrâng în diversitatea și aprofundarea treptată a misiunii sociale a diferitelor instituții de învățământ.

Învățământul preșcolar s-a transformat într-o autentică verigă a sistemului educațional. Scopul fundamental al procesului instructiv-educativ din grădiniță și, totodată, criteriul esențial al eficienței învățământului preșcolar în ansamblu îl constituie pregătirea copilului preșcolar pentru activității din școală.

În aceste condiții intervine necesitatea realizării unei înalte calități a procesului instructiv-educativ din prima zi de grădiniță pentru realizarea unui echilibru în ceea ce privește șansele de reușită la intrarea în școală pentru toți copiii.

Eu mi-am propus să abordez în această lucrare aspecte ale educației morale si educaționale, obiectivele acesteia și realizarea lor prin contribuția jocului de rol.

Mi-am ales această temă din dorința de a asigura copilului o cât mai bună adaptarea a lui la viața de preșcolar de a-i pune de acord nivelul de dezvoltare socio-emoțională și morală.

Am privit educația morală prin prisma obiectivelor educației permanente și am dorit să contribui la educare a voinței ca importantă componentă a personalității armonioase care vor acționa în viitor.

Prin educația morală am observat copiii în timpul jocurilor și activităților dese, a activităților alese și a programului distractiv, a excursiilor și a activităților cultural artistice.

De asemenea, am folosit conversația. Atât în discuții cu copiii, cât și în discuții cu părinții lor, mi-am completat informațiile obținute cu ajutorul celorlalte metode, descoperind în unele cazuri și ce a determinat schimbarea comportamentală la unii copii.

Pedagogia contemporană promovează inițiativa, originalitatea, spiritul creator în scopul

restructurării și eficientizării învățământului românesc. Ea promovează inițiativa și implicarea

omului de la catedră în acțiuni care îi permit să-și pună în valoare tactul și vocația pedagogică.

Cadrul didactic trebuie să cerceteze, să organizeze activități sistematice și metodice, să aplice noi soluții circumstanțelor practice concrete, să formuleze ipoteze pe care să le verifice și să valorifice noi variante de lucru cu elevii.

Vârsta preșcolară se caracterizează prin dezvoltare accelerată în toate planurile: fizic, cognitiv și socio-emoțional. Aceste planuri se află în strânsă interacțiune și pot fi separate doar artificial, pentru a fi investigate sau înțelese mai ușor. De exemplu, capacitatea de a inhiba un răspuns (funcție cognitivă) depinde în mare măsură de maturarea ariilor cerebrale frontale (aspect fizic) și are consecințe importante la nivelul interacțiunilor sociale, de exemplu așteptarea rândului (aspect socio-emoțional). Din această cauză, mulți cercetători care investighează diverse aspecte cognitive fac acest lucru în strânsă relație cu funcționarea socio-emoțională, vorbind despre cogniție socială, respectiv funcții cognitive puse în slujba adaptării sociale. Fiecare cadru didactic poate face din clasa sa de elevi un adevărat laborator de testare și descoperire a eficienței metodelor și procedeelor de predare-învățare-evaluare.

Preșcolaritatea este perioada cea mai indicată pentru dezvoltarea și optimizarea competențelor emoționale și sociale, pe parcursul cărei copilul își dezvoltă competențe fundamentale în plan cognitiv, emoțional și social esențiale pentru adaptarea viața adultă.

Selectarea unei teme de studiu este cea mai importantă etapă a unui proiect de cercetare.

Tema aleasă dă tonul întregului efort de cercetare și stabilește cadrul în care fiecare din celelalte etape majore ale procesului de cercetare vor fi duse la bun sfârșit.

Cercetarea a pornit de la ideea că toți ne dorim să contribuim la creșterea unor copii sănătoși și echilibrați mental și emoțional. Un element esențial prin care un copil ajunge la acest echilibru este modul în care se dezvoltă social și emoțional. Vârsta preșcolară și școlară mică este momentul din viața lor în care copiii au nevoie de noi, adulții, să învețe cum să relaționeze cu ceilalți cu respect față de nevoile lor și ale celorlalți, cum să rezolve diverse situații sociale cu care se confruntă zi de zi, cum să trăiască sănătos emoțiile de tristețe, frică, teamă, furie fără să-i răneascăpe ceilalți.

Copiii învață în funcție de ce facem noi adulții, educatori, părinți, alți membrii ai comunității, și mai puțin din ceea ce spunem. Copiii observă și imită comportamentele noastre, avem în consecință o mare influență asupra comportamentului copilului. Acțiunile noastre îi ghidează copilului dezvoltarea socială și emoțională și îi asigură cadrul formării încrederii în sine.

Este, de asemenea la fel de adevărat că, odată ce copilul ajunge la grădiniță, el observă și preia în mare măsură și comportamentele celorlalți copii. De aceea este nevoie ca toți copiii să beneficieze de un reper extrem de valoros și foarte credibil de comportament. Pornind de la aceste motivații, se va derula cercetarea de față.