Limbă și stil în opera lui Tudor Arghezi

INTRODUCERE

Motto: ,,Stilul nu este ingredientul târziu al ideii, ci fratele ei geamăn".

Pentru realizarea acestei lucrări de licență m-am axat pe studiul limbii și al stilului în cunoașterea structurii normelor limbii, a însușirii unei atitudini conștiente față de valorile și expresivitatea ei din punctul de vedere al operei lui Tudor Arghezi. M-am orientat către analiza morfologică, sintactică și, mai cu seama, cea stilistică ce se sprijină pe context, adică pe ansamblul de construcții verbale, care pun în lumină sensul cuvintelor, al îmbinării lor în propoziții și fraze de către poetul Tudor Arghezi.

Particularitățile de structură ale limbii române apar în toate sectoarele analizei lingvistice, fonetica, vocabularul, morfologia și sintaxa, stilurile. Doar din perspectiva interdependenței aceste aspecte ale limbii pot descoperi resursele ei bogate și se poate pune în lumină originalitatea ei. Cursivitatea exprimării în expunerea vorbită sau scrisă este un element esențial al culturii, care concretizează maniera de cugetare și de percepție a omului.

Tudor Arghezi considera stilul un ,,meșteșug care îți dă cheia expresivității în comunicare, care conferă sensuri noi cuvintelor, însuflețind construcțiile gramaticale". Stilul le reflectă pe cele din urmă, tinzând să pună în lumină capacitatea limbii de a exprima și a sugera nuanțele cele mai fine ale ideilor, ale sentimentelor. Nivelul de invenție stilistică apare deci ca o sinteză a faptelor de limbă, a elementelor gramaticale.

Scopul principal al prezentei lucrării constă într-o analiză stilistică a operelor literare ”Testament” și ”Psalm” la nivel morfologic și lexical, prin efortul de a contribui la afirmarea limbii ca un instrument de cultură și progres.

Lucrare este structurată în 3 capitole, urmate, de concluzii și bibliografie.

În primul capitol, am prezentat motivul pentru care am alesa tema respectivă și obiectivele principale, precum și metoda de lucru CORPUS și caracteristicile acesteia.

În cel de-al doilea capitolul, am analizat îndeaproape lucrarea literară, poezia Testament a lui Tudor Arghezi, prin prezentarea aspectelor generale și pe cele de natură morfologica.

În capitolul al 3-lea am prezentat detaliile temei alese, prin detalierea noțiunilor generale privind limba și stilul în literatură, urmând ca, ulterior să prezint analiza efectuată asupra limbii și stilului în opera lui Tudor Arghezi, ”Psalm”.

În final, am prezentat concluziile emise în urma celor trei capitole privitoare la limba și stilul în opera lui Tudr Arghezi.

Creația literară ilustrează relația complexă dintre toate compartimentele limbii, stilul urmărind adecvarea cuvântului la gandire.

CAPITOLUL 1. MOTIVAREA TEMEI ALESE ȘI OBIECTIVELE

1.1 Motivarea temei alese

”S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale și juste ce se observă din capul locului: că exprima conflictul între real și ideal, că e baudelairian și eminescian, că e un creator de limbă. Toate aceste aspecte s-ar putea afla la orice alt poet. Universul său substanțial, sensul de explo-rație metafizică a viziunilor, intelectualitatea fără cadre raționale a acestei lirice, iată chestiunile adevarate.”( C. Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini până în prezent, Editura Minerva, ed. a ll-a, Bucuresti, 1982, pp. 808-809, 814).

Tema prezentei lucrări de licență este denumită ca ”Limbă și stil în opera lui Tudor Arghezi” și constituie o consecință a curiozității mele, precum și a unei provocări. De aceea, motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare în legatură cu acest subiect.

Motivul pentru care am ales aceasta temă este unul destul de important, deoarece consider că, această temă are un impact atât asupra operei poetului Tudor Arghezi, cât și la nivelul întregii literaturi române. Acest lucru este conturat de faptul că Tudor Arghezi este unul dintre cei mai mari poeți existenți în literatura română și lucrările sale au și vor continua să aibă mult timp un răsunet puternic și inflențabil.

”Toată viaţa am avut idealul să fac o fabrică de jucării, şi, lipsindu-mi instalaţiile, m-am jucat cu ce era mai ieftin şi mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date. Am căutat cuvinte care sar şi fraze care umblă de sine stătătoare. M-am apucat să fac resorturi pentru cuvinte ca să poată sări. Câteodată, şi destul de des, am strâmbat resorturile într-adins, ca să le văd cum sar ele strâmbe”. (Tudor Arghezi, Ars poetica).

Tudor Arghezi, omul şi opera, se află acum, în mileniul al III-lea, în situaţia unei noi geneze spirituale, câtă vreme procesualitatea intrării operei în conştiinţa celor mai tineri iubitori de cultură continuă şi se realizează prin contact direct, printr-o receptare autentică, neinfluenţată şi nemutilată de straturile groase ale interpretărilor circumstanţiale.

Alegerea acestei teme a fost influențată de dorința unei cunoașteri aprofundate despre Arghezi, datorită firii impunătoare și operei sale. Ori de câte ori contrariile i-au primejduit echilibrul firii, Tudor Arghezi a ştiut să pună între ele, împăcându-le, puntea unui drum în a cărui zarişte i-a plăcut să dispară pentru a se regăsi pe sine în contactul direct cu lumescul. Nimeni, astăzi, nu îmbină însă într-o sinteză mai desăvârşită inspiraţia largă, profundă, elementară cu nuanţa măruntă şi nestatornică, şi mai ales nimeni nu poate fi mai trivial cu atâta suavitate şi mai elevat cu mijloace aşa de materiale