Universul micilor viețuitoare în lirica românească

Argument

Într-o existență de om, lectura personală ocupă un loc important, iar acest drum trebuie pregătit din timp. Literatura pentru copii, ca mijloc de exprimare artistică a lumii în care trăim, poate oferi școlarilor un sprijin important pentru a răspunde la întrebările și problemele pe care și le pun în legătură cu experiențele de viață.

Literatura pentru copii, dispune de valențe estetice și morale sigure, cultivându-le simțuri frumoase și sentimente alese. Inițierea micilor școlari în lectura unor opere literare cu răsunet în inimile lor, deoarece sunt inspirate din universul ce le este familiar, contribuie la creșterea capacității de adaptare și la îmbogățirea universului său afectiv, motivațional și atitudinal.

De-a lungul timpului, în literatura română, mai mulți poeți şi-au îndreptat atenția către universul minunat al micilor vieţuitoare, oferind micilor cititori poezii în care au surprins delicateţea, gingăşia şi frumuseţea lumii descrise.

Otilia Cazimir a prezentat în poeziile sale universul copilăriei din care nu lipsesc micile viețuitoare. George Topîrceanu a surprins micile făpturi din natură cu bucuriile și supărările lor dovedindu-se un fin observator al universului mărunt. Elena Farago a explicat micilor cititori noțiunile de bine și rău cu ajutorul unor întâmplări din lumea animalelor, păsărilor și gâzelor în poezii captivante. George Coșbuc a surprins elementele naturii într-o atmosferă de veselie și joc, Tudor Arghezi a descris universul micilor făpturi alcătuit din lumea gâzelor, florilor şi animalelor domestice, în poezii încântătoare prin delicateţe, gingăşie şi nota de umor, iar Ana Blandiana a scris câteva poezii pentru copii despre micile viețuitoare.

Lirica românească pentru copii dispune de un tezaur de texte literare din care nu lipsesc poeziile despre viețuitoare, iar cadrului didactic îi rămâne datoria de a găsi noi ocazii de a le adresa elevilor săi invitații în lumea lecturii prin activități sistematice și bine organizate din conținutul cărora nu pot lipsi aceste poezii.

Studiind aceste creații literare, elevul trebuie să devină cititor de literatură, capabil să vadă în creația literară ,,o veritabilă descoperire sau cel puțin sugestii pentru lungi meditații”, parcurgând-o nu numai dintr-o curiozitate fără urmări, ci din plăcere. Un asemenea cititor se formează treptat, iar școala trebuie să-i ofere condițiile necesare pentru inițierea în literatură.

În lucrare voi prezenta cinci autori de poezii care au prezentat în poeziilor lor minunata lume a micilor viețuitoare și modul cum am abordat la clasă aceste minunate creații.

CAPITOLUL I

LITERATURA PENTRU COPII ȘI SPECIFICUL SĂU

1.1 Conceptul de literatură pentru copii și sfera de cuprindere

De-a lungul anilor au existat numeroase încercări de a defini literatura pentu copii. În anul 1936, Eugen Campus o definea ca fiind ,,punctul de intersecție al literaturii cu psihologia. Ultimul cuvânt e menit să-l aibă pedagogia.” Trei decenii mai târziu, în anul 1968, Ilie Stanciu definea această disciplină: ,,Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor micilor cititori, fie că au fost sau nu scrise pentru ei. Ea constituie un domeniu al creației literare și se supune normelor estetice ale acesteia. Trăsăturile ei specifice, simplitate, claritate și plasticitate determină o anumită construcție a operei, mărindu-i astfel accesibilitatea și puterea asupra micilor cititori.”

Toate încercările subliniază că literatura pentru copii face parte din literatura națională și universală. În anul 1964, scriind despre Jules Vernes și literatura pentru copii, George Călinescu spunea că copilăria este o permanență a vieții fiecărui individ: ,,Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineri, trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre.”

Evocarea copilăriei este una din temele principale ale literaturii pentru copii, mai ales că ea a determinat scrierea unor opere, atât în literatura română, cât și în literatura universală. Aceste opere au fost considerate ,,mari cărți ale copilăriei” (Ulița copilăriei, La Medeleni de Ionel Teodoreanu, Cuore de Edmondo de Amicis, Singur pe lume de Hector Malot, Micul prinț de Antoine de Saint Exupery).

Literatura pentru copii s-a dezvoltat începând cu prima jumătate a secolului al XX-lea prin contribuția scriitorilor pașoptiști și ai Junimii, perioadă în care s-au creat eroi memorabili precum Nică și Păcală. Ea s-a dezvoltat repede ,,în strânsă legătură cu nevoile de lectură ale unor mase largi de cititori și faptului că cei mai însemnați scriitori s-au aplecat cu dragoste și către copii.”