Abordări teoretice ale managementului riscului - noțiuni introductive în teoria riscurilor

1.1. Definirea noțiunii de risc în diferite accepțiuni

Riscul- Nimic mai simplu și în acelasi timp ceva mai complex de identificat și mai ales de controlat. Din zorii istoriei, riscurile au constituit una dintre cele mai mari și fascinante provocări pentru umanitate datorita omniprezenței acestuia în toate domeniile de activitate.

Ce este riscul?

Există multe definiții ale riscului; acestea depind de specificitatea aplicării și de contextele situaționale.

O formulare larg acceptată spune că riscul este “un pericol probabil asociat acțiunii unui decident”; acțiunea este întotdeauna necesară, fie pentru a înfrunta riscul, fie pentru a-l îndepărta sau diminua.

Dicționarul explicativ al limbii române îl definește ca fiind „posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil” iar a risca înseamnă fie „a(-şi) pune în primejdie viaţa, onoarea etc., a (se) expune unui pericol posibil”, fie „a participa la o acţiune nesigură, a acţiona la noroc”, dar şi „a cuteza, a îndrăzni, a se încumeta”.

Definiția riscului a fost inițial preluată din câmpul teoriilor economice riscul fiind văzut ca produsul dintre mărimea pierderilor așteptate și probalitatea de apariție a acestora.Așadar riscul apare asociat deciziilor raționale. O decizie raţională presupune o definire cantitativă clară a riscului, astfel încât acesta să poată fi adecvat evaluat, împreună cu costurile şi beneficiile asociate, în cadrul actului de alegere.

În accepțiunea teoriei clasice a deciziei, acesta este identificat drept un element

incert dar posibil ce apare permanent în procesul activităților socio-umane, ale cărui efecte sunt păgubitoare și ireversibile.Societățile de asigurări consideră acest element drept ”hazardul sau posibilitatea de a pierde”.În cadrul teoriilor statistice ”riscul reflectă variațiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea și valorile lor subiective”.

Din punct de vedere militar,riscul reprezintă posibilitatea manifestării unui eveniment nedorit, a unui incident sau a unei situații defavorabile, în viitorul apropiat sau îndepărtat, cu impact și consecințe nedorite sau periculoase pentru succesul misiunii, pentru viața și siguranța combatanților, a populației civile sau a mediului înconjurător.

"Riscul este incertitudinea cu privire la o pierdere" : în această abordare termenul de pierdere putând avea fie semnificaţia obţinerii unui rezultat negativ, fie semnificaţia obţinerii unui rezultat efectiv pozitiv, dar inferior celui aşteptat;

"Riscul poate fi definit ca posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât se aşteaptă" ;

"Riscul reprezintă incertitudinea cu privire la producerea unei pagube" ;

"Riscul este acea situaţie în care există posibilitatea unei devieri potrivnice rezultatului sperat"

1.2. Riscul și incertitudinea

Incertitudinea şi riscul au o istorie relativ scurtă în teoria economică, deşi încă din 1738, un fizician, Daniel Bernoulli, a relevant legătura dintre risc şi utilitate anticipată. Presupunerea lui Bernoulli privind principiul utilităţii marginale descrescânde implică faptul că într-un joc de noroc creşterea utilităţii generată de câştig ar putea fi mai mică decât scăderea utilităţii generată de pierdere. Prin urmare, asumarea riscului ar fi iraţională. Astfel, problema alegerii în condiţii de risc şi incertitudine a fost privită cu suspiciune, sau, cel puţin, a fost plasată în afara domeniului teoriei economice care presupunea existenţa unor indivizi raţionali.

Ideea potrivit căreia riscul şi incertitudinea pot fi relevante pentru analiza economică a fost sugerată în anul 1921 de Frank H. Knight în lucrarea Risc, Incertitudine şi Profit

După Knight şi alţi economişti între care Hicks, Keynes, Kalecky, Stigler sau Lange au început să ţină cont de aceste concepte. Practic, ei au apelat la risc şi incertitudine pentru a explica profitul, deciziile de investiţii cererea pentru active lichide, finanţarea, mărimea şi structura firmelor, flexibilitatea producţiei sau deciziile cu privire la stocuri, etc.

Inovaţii teoretice ulterioare dezvoltă un cadru riguros pentru interpretarea probabilităţilor subiective În acest cadru, opiniile producătorilor şi ale consumatorilor pot fi sistematizate în termenii probabilităţilor. Se consideră că la rezultatele posibile ale deciziilor pot fi asociate în mod riguros probabilităţi subiective, astfel încât orice situaţie de incertitudine în sensul abordărilor timpurii se transformă într-o alegere în condiţii de risc. Abordarea actuală în economie pare să fi renunţat la clarificarea distincţiei dintre risc şi incertitudine şi se concentrează pe modelarea comportamentului agenţilor economici (producători şi consumatori) şi a comportamentului pieţelor.