Analiza cadrului managerial în cadrul SC X SA și implicațiile acestuia

Introducere

Marimea si calitatea activitatii precum si modul de utilizare a resurselor economice de catre agentii comerciali se caracterizeaza într-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficienta activitatii comerciale.Ea constituie principiul fundamental al eficientei si prosperitatii oricarei firme comerciale si, pe plan mai larg, conditia integrarii comertului în cerintele unei economii moderne.

Conceptul de eficienta este asimilat în teoria si practica economica cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obtinute de agentii economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea factorilor de productie, eficacitatea capitalului, economisirea costurilor, etc.

Privit ca principiu de organizare si conducere a activitatii în economia de piata, el are însa un continut mult mai bogat si, totodata, generalizator al tuturor rezultatelor favorabile obtinute de agentii economici. Alegerea eficace în satisfacerea unor nevoi nelimitarea cu resurse limitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub contrângerea resurselor sunt expresii prin care eficienta este situata în centrul teoriei si practicii economice.

Rompetrol este o companie cu un success impresionant, lider in domeniul petrolier pe piata romaneasca, este dotata cu numeroase oportunitati fata de concurentii sai: companie multinationala(extinsa in13 tari); realizarea unei cifrei de afaceri de peste 4 miliarde USD;contine mai multe entitati de afaceri(Marketing si Retail, Trading, Rafinare, Upstream); este in permanenta dezvoltare; detine o imbunatatire permanenta a combustibililor;; desfasoara diferite investitii de viitor precum in benzinarii mobile si benzinarii in noi tari; realizaza diferite operatiuni financiare pentru a sprijini planurile de expansione a operatiunilor ed export si import; numar mare de angajati; capacitatea de satisfacere a cererii; brand puternic, ect.

Capitolul 1: Rolul managementului în cresterea eficientei econommice a firmei

1.1. Evoluţia managementului pe plan mondial şi în România

1.1.1. Consideraţii generale privind formarea şi dezvoltarea ştiinţei managementului

Unul din elementele cele mai frapante ce rezultă din abordarea evolutivă a domeniului managementului îl reprezintă discrepanţa dintre istoria îndelungată a activităţii de management şi vârsta tânără – în timp istoric – a ştiinţei managementului. Activitatea de management în forma sa embrionară a apărut o dată cu constituirea primelor colectivităţi umane, în comuna primitivă. Matriarhatul, ulterior ginta sau tribul, constituiau forme ale organizării sociale caracterizate prin elemente specifice de management referitoare la desemnarea conducătorilor, sarcinile, competenţele şi responsabilităţile acestora, mijloacele utilizate pentru a conduce, modalităţile de organizare a colectivului, felul în care se adoptă hotărârile privind viaţa colectivităţii etc. Evoluţia societăţii a marcat concomitent şi schimbări importante în ceea ce priveşte conţinutul activităţilor de management implicate, începând cu scopurile urmărite, continuând cu stabilirea conducătorilor şi a formelor de organizare, cu precizarea modalităţilor de adoptare şi aplicare a deciziilor etc., şi încheind cu utilizarea anumitor căi de control.

Ştiinţa mangementului s-a cristalizat mult mai târziu, la începutul secolului XX. Unele elemente ale conducerii au apărut încă din antichitate.

1.1.2. Abordări ale managementului pe mapamond

Studiile în domeniul managementului se pot grupa (Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu) în funcţie de natura conceptelor şi metodelor utilizate cu precădere, de funcţiile managementului cărora li se acordă prioritate şi de funcţiunile firmei asupra cărora se axează, în patru şcoli sau curente principale: clasică sau tradiţională, behavioristă sau comportistă, cantitativă şi sistemică.