Analiza climatului de comunicare

INTRODUCERE

Comunicare reprezintă înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de către dicționarul explicativ pentru comunicare. Deși pare simplu înțelesul comunicării este mult mai complex și plin de substrat. Ea are o mulțime de scopuri și cam tot atîtea metode de exprimare și manifestare. Nu există o definiție concretă a comunicării însă se poate spune cel puțin că înseamnă transmiterea intenționată a datelor, a informației.

Comunicarea reprezintă una din condițiile existenței și dezvoltării societății și pentru aceasta ea trebuie înțeleasă cât mai corect. Comunicarea face posibilă coexistența oamenilor. Salutul sau un gest prietenesc sunt forme simple de a stabili un contact cu ceilalți. Comunicarea directă între oameni este realizată prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor.

Societatea continuă să existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect să spunem că ea există în transmitere și în comunicare. Este mai mult decât o legătură verbală între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să dețină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie să aibă în comun scopuri, convingeri aspirații, cunoștințe - o înțelegere comună - "același spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigură dispoziții emoționale și intelectuale asemănătoare, moduri similare de a răspunde la așteptări și cerințe.

Comunicarea are o foarte mare influență asupra personalității deoarece în ziua de azi individul se definește în funcție de ceilalți iar comportamentul reprezintă o construcție a persoanei în interacțiunea cu ceilalți. Interacțiune atrage concomitent comunicare. Lipsa comunicării atrage o îndepărtare iminentă față de grup, echipă, societate, etc.

Dacă luăm în discuție termenul de grup observăm că societatea din care facem parte este un grup. Grupul înseamnă reguli, reputație, țel, muncă în echipă, etc .

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne naștem. Noi învățam să comunicăm. De aceea trebuie să studiem ce învățăm ca să putem folosi cunoștințele noastre mai eficient. Orice comunicare implică creație și schimb de înțelesuri. Aceste înțelesuri sunt reprezentate prin "semne" și "coduri". Se pare că oamenii au o adevărată nevoie să "citească" înțelesul tuturor acțiunilor umane. Observarea și înțelegerea acestui proces poate să ne facă să fim mai conștienți referitor la ce se întâmplă când comunicăm.

Comunicarea, informarea și mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acești termeni au sensuri diferite în funcție de domeniile care au drept scop comunicarea informației.

O categorie aparte a comunicării este reprezentată de comunicarea în întreprindere, disciplina care se ocupă cu studiul proceselor de comunicare în cadrul contextului organizațional. Expresie a modernității, comunicarea în firmă reprezintă o provocare continuă, o filosofie de ‘‘viață organizațională’’, un demers ambițios. Problemele comunicării cu mediul intern sau cu exteriorul devin din ce în ce mai complexe, necesitând eforturi de cunoaștere și informare reciprocă variate și însemnate.

Schimbările ce au avut loc pe plan economic, cultural și socio-politic au făcut ca, pentru organizație, nevoia de comunicare să devină strategie. Sistemul de comunicare al organizației este chemat să ofere atât acele informații necesare stimulării clienților, menite să provoace o serie de modificări favorabile în mentalitatea și obiceiurile de consum cât și să încerce stabilirea unui sistem de comunicare selectiv în interiorul firmei (cu salariații sau acționarii) dar și în afară (cu furnizorii, medii financiare sau cele ale puterii publice).

Evidențierea corectă a conținutului comunicării organizaționale presupune abordarea ei din mai multe unghiuri: specificul obiectivelor urmărite, aria de acțiune precum și natura metodelor și tehnicilor folosite.

Obiectivul principal al firmelor îl va reprezenta managementul procesului comunicațional astfel încât informațiile să fie ușor accesibile, structurate, ușor de înțeles și atrăgătoare, asigurând în același timp și o transparență mai ridicată.

În capitolele ce urmează vor fi prezentate concepte, modele, principii, strategii, modalități de îmbunătățire a comunicării organizaționale așa cum sunt ele prezente în teorie pentru ca apoi să se încerce o viziune practică a acestora .